Arhive pe categorii: Erasmus

Sfârşitul eternităţii [3]

Standard

Şi aşa am ajuns la ce a însemnat pentru mine această încercare. Dacă vă amintiţi plecam acum patru luni un pic speriată de lumea şi cultura cu care urma să mă întâlnesc. Pot spune că în majoritatea ei, nu a reuşit să mă cucerească. A fost dificil să mă obişnuiesc cu faptul că mereu se întârzie şi se întârzie la greu. Oricât de ardeleancă aş fi, mi-am pierdut adeseori răbdarea fiind pusă încontinuu la încercare.

Cred că dacă ar fi să caracterizez Istanbulul printr-un singur cuvânt aş alege: epuizant. Era de aşteptat, vin dintr-un oraş cu o arie de 180 km. pătraţi şi o populaţie de 300 000 locuitori, în timp ce Istanbulul are o arie de peste 5000 km. pătraţi şi o populaţie de 15 milioane de locuitori. Este o hărmălaie generală pentru că Citește restul acestei intrări

Sfârşitul eternităţii [2]

Standard

… şi pentru că e vorba de eternitate, atunci are mai multe sfârşituri. Voi continua lista cu micile concluzii după cele patru luni de stat în Istanbul.

Era normal ca la un moment dat să fac pe turista şi să încep să vizitez din muzee, moschee, palate şi alte minunăţii. Undeva la jumătatea lui aprilie am avut un musafir aşa că am profitat de ocazie şi am văzut majoritatea obiectivelor turistice în patru zile. Ieri mi-am mai completat la palmares câteva locuri pe care nu voiam să le ratez. Nu îmi mai amintesc exact ordinea cum le-am văzut dar le voi lua pe rând, cum îmi vin în minte şi voi spune câte ceva despre fiecare obiectiv turistic văzut. Nu voi scrie informaţii generale, dacă sunteţi interesaţi puteţi găsi lesne pe net ce şi cum. M-am putut folosi de cardul pentru muzeu în majoritatea locurilor şi am economisit astfel o grămadă de bani [cardul ce l-am cumpărat în Capadoccia].

Blue Mosque, este singura moschee cu Citește restul acestei intrări

Sfârşitul eternităţii [1]

Standard

…cum spuneam la început „Eternitatea ţine patru luni”. Ei bine, în mai puţin de o săptămână voi fi în ţară. Prin urmare m-am gândit că aş putea începe să trag nişte concluzii despre experienţa celor aproape patru luni trăite în Istanbul. Am scris acum câteva săptămâni lucrurile ce nu îmi plac la oraş, nu voi mai reveni asupra lor.

În primul rând am locuit într-un apartement de patru camere cu alţi patru tipi. Mi-a ajuns! În astfel de momente misoginismul meu se estompează. Din experienţa mea de împărţit apartament fie numai cu sex feminin, fie numai cu sex masculin pot spune că ai de ales între baie şi bucătărie. Dacă vrei să ai timp sau rând la baie, atunci Citește restul acestei intrări

International Day

Standard

În 5 mai s-a sărbătorit Ziua Internaţională în campusul nostru. Asta însemnând că s-au adunat câteva standuri iar studenţii Erasmus şi-au reprezentat ţara şi universitatea pe fundal de muzică live şi ore întregi de pălăvrăgit aiurea. Eu nu am reprezentat nimic, în mare parte pentru că nu voiam să fiu singură la masă, dar şi pentru că, recunosc, nu ştiu să vând aşa-zisul nostru brand de ţară, oricare ar fi el.

Tuturor care m-au întrebat de ce nu am un stand le-am răspuns foarte liniştită: „Nobody cares about Romania, anyway”. Au râs şi sunt convinsă că toţi mi-au dat dreptate.

Photobucket

Aşa că am făcut pe reporterul şi am început să îi interoghez pe restul studenţilor. Citește restul acestei intrări

Soarele turcesc peste F1 [part.2]

Standard

Duminică dimineaţa m-am pornit din nou la drum, am ajuns la Istanbul Park tot pe la ora 12. De data asta aveam nişte sandvişuri cu mine plus nişte alune şi nesfârşita apă. Nu am mai cumpărat nimic de la ei, pentru că aşa cum am spus şi dată trecută totul era exagerat de scump.

Înainte să ajung la tribună a trebuit să trec prin filtru ca sâmbătă: arătat bilet, pus brăţară pe mână, controlat bagaj. Precizez asta pentru că dacă ziua precedentă tipa îmi pusese brăţara prea largă [cred că îmi încape şi pe picior], tipul care mi-a pus brăţara acum a pus-o la fix. Dar am observat mult mai târziu că nici el nu a fost prea atent. Ah, încă un lucru pe care nu l-am înţeles: Citește restul acestei intrări

Pe Bosfor în sus şi-n jos

Standard

Aşa cum există vaporaşe/bacuri [sau orice denumire vreţi să le daţi] ca să traversezi Strâmtoarea Bosfor pentru a ajunge dintr-o parte în cealaltă a Istanbulului, tot aşa există vaporaşe care fac turul strâmtorii. Prin urmare era vremea să mă plimb un pic, de fapt vremea nu a prea ţinut cu mine fiind înnorat cum se va vedea în pozele de mai jos. Prea multe nu sunt de spus, mă aşteptam la ceva mai interesant. Am văzut o mulţime de clădiri, multe fiind din perioada otomană, din păcate nu am depistat ce reprezintă toate pe care le-am pozat. Ah! şi speram să ajung efectiv la Marea Neagră, dar ne-am întors să nu ne prindă curentul. Plimbarea a durat în jur de o oră jumătate şi a costat 10 lire. Oricum a fost plăcut şi relaxant.

Sultanahmet

Citește restul acestei intrări

Edirne trip

Standard

… au mai trecut câteva săptămâni, am mai făcut o excursie. De data aceasta în Edirne, care este recunoscut pentru sportul naţional, acel Kirkpinar Oil Wrestling. Este cel mai gay sport pe care l-am văzut şi de aceea mă consider norocoasă că nu l-am văzut live, campionatul fiind în iunie. Totuşi am văzut o statuie drăguţă ce reprezenta sportul respectiv, din păcate nu am reuşit să îi fac poză din autocar.

Ne-am adunat din nou în campus şi la 8:30 am pornit spre Edirne. Se anunţa un drum de patru ore, care drum fix atât a şi durat… pentru autocarul în care mă aflam. Pe drum am dat de sediul câtorva televiziuni renumite, de câteva clădiri interesante, dar cel mai mult îmi plăcea cum se vedea marea. Citește restul acestei intrări