Arhive pe categorii: cuvinte

Leaving myself for myself

Standard

Do you honestly think I’m not scared?

You call me brave, I feel more like desperate. I can’t breathe. I’ve been struggling for too many months now. I can’t inhale and exhale without hurting. And I’m terrified. This new challenge is all about me and trusting myself. No safety net.  Citește restul acestei intrări

Să sper, să dor, să pierd

Standard

Imagini pierdute reapar când mă aștept mai puțin. Dar nu imaginile au un impact enorm asupra mea. Ci simțirile. Îi simt mâinile în jurul taliei. Îi simt privirea rătăcită în decolteul meu. Sau îi aud vocea surprinsă spunându-mi cât de mult îi place cum îmi miroase părul. I-am sărutat brațele și palmele cu drag și dor. 

Știam atunci că e posibil să nu îl mai vad niciodată. Dar nu eram pregătită pentru asta. Mi-a fost mai ușor să sper, să dor, să pierd. Niciodată nu voi considera timpul de care am nevoie să mă regăsesc ca timp mort. Este exact ce am nevoie. Și este un proces dulce-amărui din care mereu ies în câștig. 

Nevoia de dramă mereu va fi învinsă de nevoia de adevăr. Și cu asta trebuie să rămân. Sau măcar să merg înainte. 

Cuvinte de nepronunțat XV

Standard

People. That’s what we all are. Human beings going from one place to another, not capable of standing still. Until we die. We are all the same and different in the same time. But sometimes we forget to look around. Not just to glance over other shadows. But to actually  see beyond the mirror and see people as they are.

I’ve recently been to New York, it has been a long time since I’ve been in a huge city and so to see so many people in one place. And I have to tell you I loved it. Because I love people.

We all have issues and challenges Citește restul acestei intrări

Necunoscută

Standard

Era prima dată când vedea lava atât de aproape și tot pentru prima dată nu avea idee unde se afla. Căzătura și lovitura la cap nu o ajutaseră prea mult. Repetă câteva fapte în gând: se numea Caitlin, locuiește în Denver, are 33 de ani și era în drum spre casă. Anul sabatic tocmai se terminase. Iar acum se afla pe o insulă. Fără un pantof. Și cu sânge Citește restul acestei intrări

Window

Standard

The moon seems smaller when you look at it through your window. You can’t see the whole sky, the stars and the rest of the Universe. You can’t touch the trees, you can’t feel the fresh air, you can’t step on the ticklish sand and you can not hear the waves bursting into rocks. It doesn’t matter the size of the window or if it’s open, and it does not matter the view you have. It’s always just a simple frame of the infinite world.

So is life when you are living through anyone’s else experiences.

__
other 500 character texts

Amalgam [7]

Standard

Două paturi și un scaun. Trei lumânări parfumate din care doar una mocnește la geam. O melodie din trecut se aude în surdină, dar nu destul de încet încât să poată fi ignorată. Luminile orașului sunt tot mai slabe, undeva dincolo de fereastra umezită de veșnicii picuri ai ploii mult prea constante. Cerul înnorat nu are Citește restul acestei intrări