Arhive pe categorii: cuvinte

Solitudine în plină vedere

Standard

Gol. Întuneric plin de miliarde de stele. Și un vânt care îi alintă părul plin de sare și nisip. Solitudine în plină vedere fără nimic care să o ascundă. Nu își poate izola sufletul de ce simte. Nu se poate feri de viața care devine tot mai puternică în fiecare zi. Orice fărâmă în ea pare că prinde un alt sens. E obișnuită să ofere totul celorlați pentru că mereu a simțit că așa crește și asta o face fericită, mereu primind mai puțin înapoi. Având mai multe așteptări de la ea însăși decât de la oricine altcineva, orice ar fi făcut se termina în dezamăgire. Dar acum înțelege câtă nevoie a avut de o experiență în care tot ce are de oferit își oferă tot ei. Totul e despre ea și pentru ea. Pasiunea puternică, pe care o simte acum, e înzecită de sufletul care nu mai are nevoie de un destinatar. De parcă a sfârtecat o frântură din ea care a prins viață. Nu mai are nevoie să își ascundă imperfecțiunile, nu îi este rușine să recunoască cât de multe greșeli poate face.
Citește restul acestei intrări

Anunțuri

Leaving myself for myself

Standard

Do you honestly think I’m not scared?

You call me brave, I feel more like desperate. I can’t breathe. I’ve been struggling for too many months now. I can’t inhale and exhale without hurting. And I’m terrified. This new challenge is all about me and trusting myself. No safety net.  Citește restul acestei intrări

Să sper, să dor, să pierd

Standard

Imagini pierdute reapar când mă aștept mai puțin. Dar nu imaginile au un impact enorm asupra mea. Ci simțirile. Îi simt mâinile în jurul taliei. Îi simt privirea rătăcită în decolteul meu. Sau îi aud vocea surprinsă spunându-mi cât de mult îi place cum îmi miroase părul. I-am sărutat brațele și palmele cu drag și dor. 

Știam atunci că e posibil să nu îl mai vad niciodată. Dar nu eram pregătită pentru asta. Mi-a fost mai ușor să sper, să dor, să pierd. Niciodată nu voi considera timpul de care am nevoie să mă regăsesc ca timp mort. Este exact ce am nevoie. Și este un proces dulce-amărui din care mereu ies în câștig. 

Nevoia de dramă mereu va fi învinsă de nevoia de adevăr. Și cu asta trebuie să rămân. Sau măcar să merg înainte. 

Cuvinte de nepronunțat XV

Standard

People. That’s what we all are. Human beings going from one place to another, not capable of standing still. Until we die. We are all the same and different in the same time. But sometimes we forget to look around. Not just to glance over other shadows. But to actually  see beyond the mirror and see people as they are.

I’ve recently been to New York, it has been a long time since I’ve been in a huge city and so to see so many people in one place. And I have to tell you I loved it. Because I love people.

We all have issues and challenges Citește restul acestei intrări

Necunoscută

Standard

Era prima dată când vedea lava atât de aproape și tot pentru prima dată nu avea idee unde se afla. Căzătura și lovitura la cap nu o ajutaseră prea mult. Repetă câteva fapte în gând: se numea Caitlin, locuiește în Denver, are 33 de ani și era în drum spre casă. Anul sabatic tocmai se terminase. Iar acum se afla pe o insulă. Fără un pantof. Și cu sânge Citește restul acestei intrări

Window

Standard

The moon seems smaller when you look at it through your window. You can’t see the whole sky, the stars and the rest of the Universe. You can’t touch the trees, you can’t feel the fresh air, you can’t step on the ticklish sand and you can not hear the waves bursting into rocks. It doesn’t matter the size of the window or if it’s open, and it does not matter the view you have. It’s always just a simple frame of the infinite world.

So is life when you are living through anyone’s else experiences.

__
other 500 character texts