Arhive pe categorii: calatorii

Rio de Janeiro – orașul unde nu am voie

Standard

După ce am terminat cu New York am pornit într-o aventură de neuitat! Primul oraș: Rio de Janeiro, Brazilia!

Am stat în Rio opt zile și din toate numai una a fost pe gustul meu. A fost primul oraș din America Latină și evident că toate șocurile culturale și sociale le voi asocia cu Rio. Cel puțin până acum. Pot spune de la început că regret decizia să stau mai mult acolo decât în Sao Paulo. Primele 4 zile am fost însoțită de o prietenă braziliancă din sud, iar apoi am rămas singură.

Citește restul acestei intrări

Anunțuri

Spectacol pe Broadway în New York

Standard

Anul trecut am fost să văd Chicago. Unul dintre filmele mele preferate din seria muzicalurilor, am scris despre asta acum mulți ani. A fost musai să îl văd și, deși nu mai este atât de renumit după 20 de ani de când a început, pentru mine a fost extrem de emoționant. Am fost cu lacrimi în ochi de câteva ori mai ales la piesele principale (că de știut le știam pe toate). Totuși anul acesta am decis să văd ceva nou. Citește restul acestei intrări

Voluntar în New York

Standard

Am menționat în prima zi că m-am întâlnit cu un bărbat care se ocupa de colectarea reziduurilor alimentare pentru compost, din partea GrowNYC . După ce am vorbit cu el și mi-a sugerat alte locuri unde să merg să văd chestii asemănătoare, am început să caut pe internet ce anume mi-a arătat.

Unul dintre locuri avea un eveniment ziua următoare pentru voluntari. Nu a durat mult și am trimis un email către organizator spunându-i că îmi doresc foarte mult să iau parte la eveniment. Am primit răspuns înapoi că poate sunt interesată de altceva, așa că mi-a trimis emailul altcuiva și în cele din urmă am primit undă verde ca ziua următoare în jurul orei 9 să fiu în Brooklyn, undeva lângă Ikea. Am primit și explicațiile în email ce anume  voi face: Citește restul acestei intrări

New York – în public la Seth Meyers

Standard

Am scris data trecută despre prima mea zi în New York. Primă zi care a venit cu o sumedenie de întâmplări, dar cea mai importantă fiind ceea ce urmează să povestesc.

Am ajuns la locul cu pricina, 30 Rockefeller Plaza, cu 45 de minute înainte. Așa că m-am plimbat prin jur, m-am chinuit să găsesc steagul românesc în sutele de steaguri ce fâlfâiau și încet, încet timpul a trecut. Am intrat în clădire și m-am simțit ca o furnică la cât de mare părea totul. A durat un pic să găsesc exact locul unde trebuia să merg. Intrarea s-a făcut la 16:45, ni s-a explicat de vreo 5 ori în 2 minute că nu avem voie să facem poze, să avem biletul pregătit și actul de identitate. Am ajuns în Citește restul acestei intrări

New York – prima zi: compost, cimitir și universitate

Standard

M-am tot calculat dacă să scriu în română sau în engleză, dar în sfârșit am decis să o dau înainte cu limba maternă. Prea le tot combin.

Prima zi în New York a venit cu micuțe întâmplări. Una incredibilă, una amuzantă, două tâmpite și una delicioasă. Iar una extraordinară.  Citește restul acestei intrări

How to be a complete idiot in 30 steps

Standard

Firstly let me set up the scene. I’m in Lugo, Galicia for 10 days now and I decided to visit something outside the city too. So today I choose A Coruña. It’s two hours away by bus. I arrived around 2 pm, I had bus back at 8 pm.

1. When you get into the new city, don’t trust google maps when it’s saying you’re going farther away from the spot you were meant to head to. Keep on going in the wrong way for at least 40 minutes.

2. When you do realise you went wrong, don’t take the city bus to save the wasted time. Walk randomly in such a way that it will take you even longer to get back to square one.

3. After 2 hours and more than 8 km later, when you do get back, rest for literally 5 seconds and keep on walking. You’re not tired anyway. Citește restul acestei intrări

Eastfjords trip – day 3 (part 2) 

Standard

So again, here I was starting my hitchhike towards Egilsstaðir first and then Berunes. I walked a bit, but not too far to be attacked by birds again. And I stopped. A lot of cars passed by me, but no-one would stop. And so after 20 minutes of waiting the same Bulgarian-Turkish guy stopped and drove me all the way to Egilsstaðir. We had a nice chat about Bulgarians and Romanians in Europe.

From there I walked for 30 minutes more outside the city and stopped in a safe place, where car were able to stop too. And I waited and waited and waited some more. So many cars would pass through, two of them actually slowed down, but nobody picked me up. One hour later I was already deciding what to do. If I should just try to get accommodation in the city or keep on waiting. I said I’ll give it half an hour maximum and I’ll think about where else to sleep.

About 16:30 two Icelandic women picked me up. Unfortunately they were going somewhere else and they left me 10 km away from where I was. And like this the walk started. I didn’t want to stay put because to be fair it drives me nuts. Unfortunately this route was not that common for cars, or at least not at that time. And the few cars who passed by me wouldn’t even stop. I was starting to feel I’m getting in trouble. The place where I was supposed to go was 70 km away. Not that far by car, but for sure crazy to get there on foot.

I was walking for an hour trying to sing songs, talking with myself to cheer up, but truth to be told my feet were killing me. I was actually starting to feel tired. Which is never good. I was even considering to maybe sleep somewhere in the grass if really no car will stop for me. First solution being to hitchhike my way back to the city and find accommodation there.

Well, with all these thoughts in my mind, really trying to decide what’s best for me a car stopped. I couldn’t believed it. And they were going all the way to Höfn. Farther away than where I was going. But they were taking my route. Incredible and I was so happy I wanted to hug the British couple. Also, the route we actually went through.. Again no words. Stunning, incredible, remarkable. Snapped some pictures, as I could. But really those views fed my soul for a long while.

Somewhere around 19:00, I think, we got to my accommodation, Berunes Hostel. They drove me all the way up to the reception. Another incredible place. I said goodbye to my British heroes and this time I actually hugged them. And I went to check in, and to take a shower as soon as possible.

The best surprise was still to come. When I went to the guest kitchen a colleague was making diner. He knew I’m coming so he prepared extra food for me, too. So,  so kind. Always kind. He used to be my boss here in Iceland. So after diner we had plenty to talk about. Nice, lovely chat for more than an hour. Then I headed to sleep, I was really exhausted from a tiring but still fulfilling day.

Following day would be last day, also the one in which I was going back to Reykjavik.