Arhive pe categorii: AIESEC

Karaoke ratat şi alte ratări

Standard

În ultima vreme (şi aici mă refer înainte de a părăsi ţara) am început să îmi placă să mă joc de-a karaokele. Aşa că nu am ezitat când am aflat că există un local unde se face karaoke. În prima seară când am mers, într-o vineri, am luat ţeapă pentru că nu a avut loc niciun fel de karaoke. Două săptămâni mai târziu am aflat că de fapt se ţine în fiecare joi de la 18:00 la 21:00.

Prin urmare joia trecută m-am întâlnit în faţa porţii mici de la Medina cu prietenii ce mi i-am făcut aici de prin alte ţări, majoritatea foşti colegi de apartament (EP de la AIESEC Thyna). Nebunia a început prin faptul că nu am reuşit să luam un taxi (eram 4 fete: o nemţoaică ce vorbeşte franceză, o poloneză, o braziliancă şi eu, românca). Citește restul acestei intrări

Anunțuri

Regăsirea prin predat…

Standard

… sau cum mici decizii te pot schimba.

Nu credeam că pot învăţa atât de multe despre mine doar prin faptul că predau. Am mai spus asta într-un articol precedent. Cât timp am fost elevă sau studentă întotdeauna m-a fascinat cum un profesoar poate rupe bariera profesor-elev, dar cum în continuare reuşeşte să fie respectat sau să se facă auzit.

Era clar să învăţ din mers cum stă treaba cu predatul. Ştiam că nimeni nu mă va ajuta, adică nimeni nu mă va ţine de mânuţă şi mă va îndruma la fiecare lecţie ce trebuie să fac. Prin urmare am descoperit singură, uneori ajutată de studenţi, ce înseamnă să predau. Predau engleză studenţilor, elevilor sau chiar unor tipi de peste 30 de ani care au nevoie de curs pentru locul lor de muncă. Pot spune că în patru luni de zile am avut studenţi foarte diferiţi… de la şmecheraşi pus pe şotii sau glume la eleve silitoare şi prea timide. De la studenţi mereu curioşi cu mii de întrebări, la studenţi răbdători şi înţelegători. Iar asta era oarecum previzibil.

Nu mi-aş fi imaginat nicicum că Citește restul acestei intrări

Week from hell

Standard

Aşa cum am anunţat acum câteva zile, am decis să mai rămân două luni de zile în Tunisia. Dar credeţi-mă nu a fost o decizie uşoară.

La începutul săptămânii trecute şeful meu glumea să mai rămân pentru că se iviseră câteva probleme la birou şi urma să piardă clienţi (de fapt a chiar pierdul vreo 3). Nu are rost să intru prea în detalii, dar câteva studente au refuzat să mai vină dacă nu le mai predau eu… chiar dacă încă mai eram acolo. Citește restul acestei intrări

Almost the end

Standard

Three months ago I couldn’t imagine how life could be in Tunisia or in a random city named Sfax. I was doing so many jokes with „where the Sfucks am I going?” that when finally my leaving got real… it wasn’t funny anymore. Last year, in October I decided to live three months in Tunisia. It was „a brave thing to do” as some of my friends encouraged me or „a stupid thing” as other friends told me. But I needed this. I needed to put myself there, to challenge myself, to get out of the comfort zone and to see how I will survive. To be completely honest, I needed to run away, I wasn’t in a happy place, I was lost.

Now I will stay here two more weeks and I can’t believe that this experience is almost over. It was one of the biggest challenges in my entire life. And I can proudly say that I added new pages in my experience book, and what an experience that was! Oh, boy! If I knew before coming here what are the real conditions I don’t think I would have come at all, but one thing’s for sure: I don’t regret at all coming here. Let me tell you more about it.. shortly. Citește restul acestei intrări

Movie night

Standard

Cum spuneam am fost la film. Îmi doream să mă duc la un film într-un cinema de câteva săptămâni, dar bineînţeleg că nu s-a întâmplat asta. Am început să avem un fel de tradiţie cu restul colegilor de apartament aproape în fiecare seară ne uităm la un film. De asta m-am bucurat enorm când Malek mi-a propus să mergem să vedem un film 3D. După ce am dus o uşoară muncă de convingere fără succes ca şi restul colegilor de apartament să vină, am rămas singura care a vrut să meargă. Nu mă interesa ce film, nu îmi păsa că este dublat în franceză… voiam să văd un film în cinema. Citește restul acestei intrări

Sexy dancer and some salt

Standard

Mi-am început ziua lenevind trei ore în pat. Nu ştiu de ce pur şi simplu nu aveam chef să o trăiesc. Sau să fac ceva.. m-am sculat de abia la 12 şi jumătate de oră mai târziu porneam înspre birou unde aveam să mănânc prânzul. De ce mă duc la birou să mănânc prânzul.. pentru că am cel mai tare şef din lume şi pentru că aşa e corect. Mi s-a spus că mi se asigură două mese pe zi în restaurantul universităţii, dar două săptămâni studenţii au vacanţă, deci cantina e închisă. Prin urmare, singura soluţie este ca el (şi când zic el mă refer la mama lui) să ne gătească prânzul până să redeschide cantina.

Buuuuuuun, revenim la faptul că mă îndreptam înspre birou, Citește restul acestei intrări

Cenuşăreasa modernă

Standard

Se făcea că mă plimbam aiurea pe străzile prăfuite din oraşul tunisian. Gândurile mi se zbăteau între logourile panourilor aglomerate şi gustul scorţişoarei, când simt că mi se îngreunează mersul. Bocancii mei, Logan Boot, începuseră să îmi joace feste. I-am luat din târgul de vechituri acum  o săptămână şi am dat pe ei numai zece lei, împlinându-mi visul modern de Cenuşăreasă.. să îmi găsesc bocanci mărimea mea (talpa mea prea mică se încăpăţânează să intre în bocanci prea mari).

Revenim la minunata mea plimbare care a fost brusc întreruptă de Citește restul acestei intrări