Arhive pe autori: Alina Ioana

Despre Alina Ioana

Daydreamer and hugger. Vlogger and traveler. Nature lover.

Rio de Janeiro – orașul unde nu am voie

Standard

După ce am terminat cu New York am pornit într-o aventură de neuitat! Primul oraș: Rio de Janeiro, Brazilia!

Am stat în Rio opt zile și din toate numai una a fost pe gustul meu. A fost primul oraș din America Latină și evident că toate șocurile culturale și sociale le voi asocia cu Rio. Cel puțin până acum. Pot spune de la început că regret decizia să stau mai mult acolo decât în Sao Paulo. Primele 4 zile am fost însoțită de o prietenă braziliancă din sud, iar apoi am rămas singură.

Citește restul acestei intrări

Anunțuri

Solitudine în plină vedere

Standard

Gol. Întuneric plin de miliarde de stele. Și un vânt care îi alintă părul plin de sare și nisip. Solitudine în plină vedere fără nimic care să o ascundă. Nu își poate izola sufletul de ce simte. Nu se poate feri de viața care devine tot mai puternică în fiecare zi. Orice fărâmă în ea pare că prinde un alt sens. E obișnuită să ofere totul celorlați pentru că mereu a simțit că așa crește și asta o face fericită, mereu primind mai puțin înapoi. Având mai multe așteptări de la ea însăși decât de la oricine altcineva, orice ar fi făcut se termina în dezamăgire. Dar acum înțelege câtă nevoie a avut de o experiență în care tot ce are de oferit își oferă tot ei. Totul e despre ea și pentru ea. Pasiunea puternică, pe care o simte acum, e înzecită de sufletul care nu mai are nevoie de un destinatar. De parcă a sfârtecat o frântură din ea care a prins viață. Nu mai are nevoie să își ascundă imperfecțiunile, nu îi este rușine să recunoască cât de multe greșeli poate face.
Citește restul acestei intrări

One month of traveling

Standard

One month. I have to say it one more time: I have been traveling for a month now. I don’t know where the time passed, as cliché as it might sound.

Nine airports, seven cities, five planes, three countries, one overbooked flight, one cancelled, three buses, six beaches, three different timezones, tens and tens of walked kilometres, three old friends met, one gone camera, tens of photos and videos lost, one burnt dolphin but most importantly one inner kid kept happy.

Before starting my trip I kept saying I do not know what to expect. Now that I’ve been on the road I can honestly say it is nothing similar with whatever I thought. First of all

Citește restul acestei intrări

Spectacol pe Broadway în New York

Standard

Anul trecut am fost să văd Chicago. Unul dintre filmele mele preferate din seria muzicalurilor, am scris despre asta acum mulți ani. A fost musai să îl văd și, deși nu mai este atât de renumit după 20 de ani de când a început, pentru mine a fost extrem de emoționant. Am fost cu lacrimi în ochi de câteva ori mai ales la piesele principale (că de știut le știam pe toate). Totuși anul acesta am decis să văd ceva nou. Citește restul acestei intrări

Voluntar în New York

Standard

Am menționat în prima zi că m-am întâlnit cu un bărbat care se ocupa de colectarea reziduurilor alimentare pentru compost, din partea GrowNYC . După ce am vorbit cu el și mi-a sugerat alte locuri unde să merg să văd chestii asemănătoare, am început să caut pe internet ce anume mi-a arătat.

Unul dintre locuri avea un eveniment ziua următoare pentru voluntari. Nu a durat mult și am trimis un email către organizator spunându-i că îmi doresc foarte mult să iau parte la eveniment. Am primit răspuns înapoi că poate sunt interesată de altceva, așa că mi-a trimis emailul altcuiva și în cele din urmă am primit undă verde ca ziua următoare în jurul orei 9 să fiu în Brooklyn, undeva lângă Ikea. Am primit și explicațiile în email ce anume  voi face: Citește restul acestei intrări

New York – în public la Seth Meyers

Standard

Am scris data trecută despre prima mea zi în New York. Primă zi care a venit cu o sumedenie de întâmplări, dar cea mai importantă fiind ceea ce urmează să povestesc.

Am ajuns la locul cu pricina, 30 Rockefeller Plaza, cu 45 de minute înainte. Așa că m-am plimbat prin jur, m-am chinuit să găsesc steagul românesc în sutele de steaguri ce fâlfâiau și încet, încet timpul a trecut. Am intrat în clădire și m-am simțit ca o furnică la cât de mare părea totul. A durat un pic să găsesc exact locul unde trebuia să merg. Intrarea s-a făcut la 16:45, ni s-a explicat de vreo 5 ori în 2 minute că nu avem voie să facem poze, să avem biletul pregătit și actul de identitate. Am ajuns în Citește restul acestei intrări

New York – prima zi: compost, cimitir și universitate

Standard

M-am tot calculat dacă să scriu în română sau în engleză, dar în sfârșit am decis să o dau înainte cu limba maternă. Prea le tot combin.

Prima zi în New York a venit cu micuțe întâmplări. Una incredibilă, una amuzantă, două tâmpite și una delicioasă. Iar una extraordinară.  Citește restul acestei intrări