Sunt o femeie determinată să facă o diferență pozitivă în lumea asta. Călătorind este celalaltă armă pe care o am, cuvintele fiind în continuare cele mai de preț pe care le am.

Ultima dată:

Pe parcurs ce trec anii, observ că e tot mai dificil să mă descriu în câteva cuvinte. Poate pentru că obișnuiesc să îmi arăt oamenilor diverși alte și alte bucățele (din personalitate). Doar eu mă cunosc și nici măcar eu în totalitate. După multe plecări și reveniri, de data aceasta blogul mă ajută să mă redescopăr. (2012)

Asta am scris a treia oară (2010):

Oare ce să scriu acum? Interesează pe cineva cine sunt de fapt? Oricât de egocentristă aş fi, am şi eu limitele mele. Totuşi pentru cei interesaţi am făcut o leapşă ce are destule răspunsuri, la întrebări nepuse: partea 1, partea 2, partea 3. Unele dintre ele nu mai sunt valabile, dar dacă ai răsfoit cât de cât blogul… vei şti care.

Asta am scris a doua oară (2009):

Cum scriam undeva mult mai simplu: sunt un copil ce încearcă să fie adult sau un adult care nu se poate opri din a fi copil.

Asta am scris prima dată (2008):

Mă numesc Alina, am 22 23 de ani şi tocmai am absolvit facultatea  de Şt. Pol., Adm. şi ale Com. secţia Jurnalism din Cluj-Napoca [întotdeauna m-a enervat ditamai titlul de lung]. Mai pe scurt sunt jurnalistă cu acte în regulă. Drept urmare lucrez ca producător la NCN. [Napoca Cable Network]

Îmi plac delfinii foarte mult [îi consider cele mai paşnice şi inteligente animale], îmi plac lalelele portocalii, ador scorţişoara, portocalele dulci şi budinca de vanilie şi îmi place să fac puzzle-uri. Dintre pisici şi câini prefer câinii, dintre casă şi bloc aleg casa, dintre dimineaţă şi seară aleg dimineaţa, dintre răsărit şi apus aleg apusul [în mare], dar nu mă pot hotărî între mare şi munte. Fiecare reprezintă un colţ de paradis unic. Am două colecţii pe care unii le-ar considera ciudate: bilete şi frunze. Nici eu nu mai ştiu sigur de unde mi-a venit ideea de colecţie, cert e că îmi plac mult frunzele. De asemenea mă fascinează ceaţa. Îmi plac semi-obscuritatea şi de ce nu, misterul ei.

Despre fobii refuz să scriu, deşi am o sumedenie. Nu prea am vicii, dar sunt plină de fixuri [sau pitici pe creier].

Urăsc să fiu trezită dimineaţa de lumina zilei, de manele [sunt păţită rău], de voci sau de uşi trântite, deschise, închise [adică zgomotoase]. Nu suport inimioarele. Urăsc că fetiţelor  le este automat asociat rozul [da urăsc o culoare]. Detest oamenii cu acel „complex” de superioritate.  Nu îmi plac trandafirii roşii.

20 de răspunsuri »

  1. Pingback: Mă lepşuiesc de una singură [part 1] « Nimicuri sfâşiate prin cuvinte

  2. Păi… îmi plac cele câteva bucăţi din tine, prezentate. Parcă ai fi Eu, la vârsta ta. Si-mi place şi cum scrii… , chiar dacă ai venit înaintea mea la postarea lui Cătălin http://reinvented.ro ! Dar… ai grijă, m-am antrenat deja şi alerg iute!

  3. Te rog, imi poti trimite si mie adresa ta de mail?
    Ma intereseaza sa plec cu Erasmus la aceasta universitate, la master, anul 1, la relatii publice si publicitate.
    POsturile tale m-au cam descurajat, dar iti multumesc totusi pentru informatii…si nu te opri din scris.
    Scrie-mi, daca ai timp. Mi-ar fi de mare ajutor.
    Succes mult!

  4. Te voi contacta zilele astea. Oricum ideea nu era să îndepărtez viitori posibili studenţi, doar povestesc din perspectiva mea. Generalizarea per total nu îşi are rostul.

  5. Buna, am ajuns pe blogul tau cautand informatii despre universitatea yeditepe, unde voi merge tot cu erasmus. am citit toate articolele tale despre experienta asta si as vrea sa te intreb ce simti acum fata de istanbul, avand in vedere ca a trecut mai mult timp si ai avut parte de alte calatorii, cu un impact cultural mai puternic. Am mai auzit, de exemplu, oameni zicand ca felul de a negocia al turcilor e joaca de copii pe langa targuielile marocanilor si tunisienilor:)) As mai vrea sa stiu in ce cartier ai stat in Istanbul, pentru ca spuneai ca faceai o ora pana la partea europeana.Nu stiu unde sa imi aleg cazarea, as vrea sa fie la jumatatea distantei dintre centru si universitate, ca sa impac si capra si varza cum ar veni, de aceea te intreb. De asemenea as vrea sa te mai intreb daca te-ai simtit in siguranta acolo, mergand singura pe strada.
    Mersi mult pt orice farama de ajutor:)

    Ah, ce coincidenta.. si eu am fost la concertul Anathema din aprilie. Ba chiar am venit de la Iasi special pentru ei;))

  6. Mă bucur că am reușit să ne nimerim. Oricând mai ai întrebări, poți să revii liniștită. 🙂
    P.S. Mersi că mi-ai citit dintre postări.

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s