Săptămânile 24-25 – piramidă umană, Joy și rețete

Standard

Weekendul trecut am fost într-una dintre cele mai superbe excursii. Îmi tot fac curaj să scriu despre ea, nu știu dacă și când voi reuși să mă adun. Pe scurt a fost exact ceea ce am avut nevoie. Pe lung, sper, în curând.

Dar au trecut deja două săptămâni de la ultima postare. Să vedem ce am mai făcut.

Trebuie să povestesc despre momentul când am făcut o piramidă umană în stradă. Totul a fost la întâmplare. Mergeam către stația de autobuz cu o colegă și ne-a abordat un grup de tineri (pe trotuar), cred că erau amețiți. După insistențele lor, și cum trei tipi deja erau pe jos în patru labe, ne-am urcat în spatele lor să facem o piramidă umană. S-a mai urcat o tipă pe noi, au făcut o poză, ne-au dat câte o bere și asta a fost. I loved it!

Merge tot mai bine cu turele la piscină, plus plimbările cu acel coleg italian. Am descoperit încă o piscină interesantă, la cucuieții din deal. Va trebui să revin acolo pentru că toboganul era închis, fiind deja târziu.

Ah, am fost să văd Joy. Nu pot zice că m-a încântat prea mult filmul. Am văzut o grămadă de greșeli… sau mă rog, chestii care nu se justifică din alt motiv decât pentru a merge filmul mai departe. Jocul actorilor bun, n-am ce zice, oricât nu vreau să recunosc, Jennifer e bună. Cumva mi s-a părut că filmul ăsta este Pursuit of Happyness varianta albă și feminină.

Am început să încerc tot mai mult să îi dau de cap Twitter-ului. Da, știu mă mănâncă tehnologia. Probabil. 🙂

Hmm, ce se mai întâmplă cu muncă aici? Ultima parte e și cea mai importantă. Sper să nu greșesc sau să îmi ia mult prea mult timp. E important că am oameni care să mă ajute. Și cel mai important este să mă pot concentra atât pe imaginea finală cât și micuțele detalii.

Vinerea asta am fost într-un magazin en-gros pentru că vrem să schimbăm mic-dejunul într-unul dintre hosteluri. Prin urmare, acolo fiind, și uitându-ne la fructe uscate sau semințe dăm de un angajat care ne întreabă cu ce ne poate ajuta. Un minut mai târziu ne explica o rețetă de pui cu semințe de dovleac. Rețetă pe care am  încercat-o două zile mai târziu: delicioasă. Probabil că ar fi fost și mai bună dacă nu aș fi pus piper cu nemiluita.

Săptămâna care urmează va fi, în sfârșit, săptămâna în care îmi voi face ochelari. Am nevoie neapărată.. și după luni de zile în care am tot tras mâța de coadă, nu mai pot aștepta. Sper să nu mă usture buzunarul prea mult (asigurarea nu îmi acoperă totul).

Ah și mă tot gândesc la noua culoare a părului meu – ce și cum ar trebui să încerc. Deși nu ar trebui să fac schimbări majore fără mâna unui profesionist.

 

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s