Povești din oglindă

Standard

O privești cu ochi liniștiți când doarme. Pare mai plăpândă când e pierdută prin vise. O fixezi când se aranjează dimineața înainte să iasă pe ușă. Tăcută și zâmbitoare pare că te observă dar de fapt

își vede doar propria imagine. Ziua trece greu până când revine. Seara înainte de somn o admiri făcând duș. E momentul cel mai plăcut al zilei pentru că atunci pare cea mai sinceră. Ușor încruntată și parcă cu gândul departe, trupul ei este vulnerabil. Doar atunci te privește lung, însă mereu indignată.
Și tu încerci să înțelegi cum poate fi atât de schimbătoare, și totuși la fel de fermecătoare. Însă ochii ei văd doar defecte, Nu poți pricepe că pentru ea ești doar un instrument în care se oglindește. De s-ar putea privi prin prisma ta, s-ar admira zilnic.
„Timpul nu e de partea mea.” o auzi mereu spunând. A fost nevoie de o singură lovitură, să te transforme în cioburi, ca să înțelegi valoarea timpului. Și totuși o bucățică din tine e acum mereu cu ea, deși te detestă și mai mult.

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s