Săptămâna 11 – islandeză, bicicletă și timp liber

Standard

Uneori nici măcar nu îmi dau seama cum trec ziele. De fapt știu cum.. micșorându-se pe noapte ce trece. *see what I did here?!*

Cina pe care am savurat-o duminică a fost incredibilă. Am plătit aproape 200 de lei pentru tapas, dar a fost ceva coborât din Paradis. Iar tortul de ciocolată a fost de-a dreptul divin. De fapt nu am cuvinte să explic cât de delicios a fost.

Și săptămâna asta a fost plină de provocări, poate pentru că în continuare am avut câteva disensiuni cu al meu coleg croat. Nu știu dacă și cum le vom rezolva. Dar marți a venit cu un concert jazz într-un local foarte interesant. Toate localurile aici au un design interior care le face ușor de ținut minte… sau ușor de plăcut. Dar din păcate servirea nu este întotdeauna cea mai bună. Long story short, am așteptat vreo 40 de minute pentru niște curmale învelite în șuncă prăjită, așa că barmanul mi-a oferit o bere din partea casei. Pam! Problem solved.

Înainte să vin aici, unul dintre lucrurile care m-au bucurat enorm a fost faptul că voi avea propria mea bicicletă. Dar ca un ghinion care încă mă mai urmărește uneori, nu m-am putut bucura de bicicletă. Fie nu era a mea, fie era prea mare, fie scaunul era prea sus, fie… nu avea frâne. De unde și accidentul pe care era să îl am pentru că am crezut că bicicleta a fost reparată. Greșit. Așa că m-am trezit la vale cu o mașină venind din dreapta și neavând loc să fac stânga.. am trecut milimetru pe lângă ea. Jumătate de oră mai târziu încă tremuram.

Mă îndreptam atunci să văd The Martian cu Matt Damon. Destul de slăbuț, dar partea interesantă a fost când la mijlocul filmului s-a oprit proiecția și au urmat 10-15 minute de pauză. Deci da, aici filmele lungi sunt cu pauză. Nu știu ce să cred despre asta.

Joi a fost ziua în care am absolvit cursul de limbă islandeză. Am învățat câteva lucruri noi, dar pot spune că speram să nu fie atât de dificil. Probabil că dacă mi-ar fi fost predat din engleză și un pic mai organizat ar fi fost mai bine. Dar oricum ar fi trebuit să am și mai mult timp pentru asta. Lucru care mi-a lipsit cu desăvârșire.

Vineri a fost o zi excelentă, în care după lupte seculare care au durat 3 luni, am în sfârșit bicicletă. Cu frâne, lumini și sonerie. Păcat că iarna e tot mai aproape.

Azi va trebui să țin un discurs despre rolul nostru aici (împreună cu colegul) unui grup de elevi care stau la unul dintre hosteluri. Dar asta mai târziu. Până atunci, am reînviat pagina de facebook la care am lucrat cu drag acum câțiva ani. Pentru cei interesați, o găsiți aici. Continui să tricotez la fusta cu care mă lupt și lucrez în continuare la scenariul pe care sper să îl filmez la anul, după ce mă întorc.

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s