Săptămâna 6 – islandeză și alte planuri

Standard

Era cazul să încep cursul de limbă islandeză. Timp de șase săptămâni, trei zile pe săptămână mă voi chinui să înțeleg o limbă destul de dificilă. Partea cea mai provocatoare este că ne este predată tot din islandeză. Deci frustrarea e maximă ținând cont de faptul că înainte să încep cursurile știam doar să zic da și nu. Dar măcar nu sunt singura care nu înțelege mai nimic.

Problema este că am ales cel mai prost moment să mă apuc de curs. Trebuia să fi ales să fac asta în octombrie. Luna septembrie este una plină de evenimente. De la săptămâna Sleep for Peace, în care zilnic vom avea evenimente într-o încercare de a promova ideea de pace, la Reykjavik International Film Festival, festival la care m-am băgat voluntară. Unde mai pui că voi fi câteva zile singură (din nou) pentru că croatul și-a luat concediu exact în perioada festivalului.

Deci urmează două-trei săptămâni în care voi fi exagerat de ocupată, cu puține ore de somn și multe ore de entuziasm. Sper să am timp să mai scriu pentru că nu vreau să renunț la rutina asta.

Ieri am fost să joc biliard cu câțiva colegi de la lucru și mi se pare foarte interesant să îi văd în afara locului de muncă, dar într-o oarecare competiție. E ușor de văzut cine ce apreciază (reguli, să câștige, să se distreze, să trișeze). Niciodată nu am fost bună la jocul ăsta, dar cu ajutorul sensei-ului voluntar, am reușit să câștig. De câteva ori. Nici nu știu cum. (Asta îmi amintește de când am jucat MK la Electric Castle 😀 )

Trebuia să mergem să ne dăm cu pluta… adică să facem rafting, dar se pare că ne-am ratat șansa. În weekendul următor cred că vom încerca, croatul și cu mine, să mergem cu oile. Eh, nu chiar. Dar mai multe despre asta săptămâna viitoare dacă chiar se va întâmpla.

Mi-am dat seama de un lucru pe care sper să îl țin bine minte: dacă sunt posomorâtă sau simt cum îmi dă târcoale depresia, tot ce trebuie să fac este să ies din casă și să mă plimb aiurea prin oraș. Culorile caselor, graffiti-ul* găsit la tot pasul, plus aerul curat mă bine dispun de fiecare dată.

În continuare sunt prea aspră cu mine și încerc din răsputeri să fac în așa fel încât să nu mă mai las doborâtă de câteva greșeluțe. Doar că îmi lipsește un feedback real și concret. Poate va veni și acela cu următoarea ședință. Deși încep să cred că unele ședințe sunt doar pentru a face planuri. Nimic concret, iar asta nu e bine. Deloc. Poate fi doar impresia mea, totuși.

Ah și mai am ceva de zis. Am fost programată să gătesc pentru staff la sfârșitul lunii. Cam pentru 8-10 persoane. Și lucrul ăsta mă cam panichează pentru că, deși îmi place să gătesc, nu am gătit niciodată pentru mai mult de 2-3 persoane.(Dacă nu luăm în considerare petrecerea cu clătite din Tunisia). Altă provocare peste care trebuie să trec. Cu bine.

Dar până atunci, trebuie să mă întorc la tema pentru cursul de islandeză. Limbă fără litera c. Blessaður!

_________

* sper ca cei curioși de poze să mai arunce un ochi pe pagina mea de Instagram (coloana din dreapta)

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s