Săptămâna 3 – de la frică la distracție

Standard

Și în a treia săptămână a început greul. Nu pentru că se complică lucrurile, ci pentru că îmi pierd încrederea în mine. Sau poate doar săptămâna ploioasă mă afectează mai mult decât aș fi crezut. Lucru care mă cam sperie cu iarna care se apropie. Adevărul este că simt că nu pot fi sinceră, cred că asta îmi îndepărtează încrederea în mine. De asta voi fi sinceră în scris. Asta mereu m-a ajutat.

Săptămâna a început din nou cu o ședință. De data asta mult mai importantă, de unde și emoțiile pe care le-am avut. Am mare noroc că nu s-a uitat nimeni la mâinile mele, tremuram fără să fiu capabilă să mă controlez. Nu a fost nimic atât de grav pe cât am crezut, ba chiar am primit feedback pozitiv. Dar a reapărut vechea mea problemă: sunt mult prea exigentă cu mine. Trebuie să lucrez mai mult, mai eficient și mai ales mai organizat. Prin urmare începutul de săptămână nu a fost unul dintre cele mai bune. Cred că cea ce îmi lipsește aici este o rutină de care mă pot agăța. Am nevoie să am un program mai organizat.

Am reușit să mă dau cu acea bicicletă exact o zi ca până la urmă să aflu că nu era bicicleta mea. Știu că am insistat foarte mult pe chestia asta, dar e ceva de care am nevoie. Atât ca mijloc de transport dar e mai mult decât atât. E o promisiune primită înainte să ajung aici.

Între timp mi s-a întors colega de cameră, cea pe care nu am apucat să o cunosc de când am venit aici. Ca și coincidență este din China ca și prima colegă de cameră din Tunisia. Cred că despre ceilalți colegi de apartament voi scrie într-o altă postare.

Spre sfârșitul de săptămână lucrurile au început să se schimbe. Am ieșit pentru prima dată în oraș (adică la unul dintre hostelurile la care lucrez unde au și bar) și am băut două beri cu o colegă care lucreză la recepție. Este una dintre cele mai faine tipe din echipă. Apoi a urmat un pop quiz despre GoT, dar nu am avut cu cine să îmi fac echipă. Plus că memoria mea nu e cea mai bună. Lucrul cel mai nașpa a fost să dau 1200 de coroane islandeze (adică aproximativ 36 de lei) pe cele două beri. Mă doare sufletul, ca apoi să aflu că acela e prețul cu 50 la sută reducere pentru staff. Ouch!

Sâmbătă a fost una dintre cele mai importante zile din an: Culture Night. În primul rând pot spune: wow! În al doilea rând, mă bucur că am asistat la așa ceva. Tot centrul a fost închis mașinilor, autobuzele au fost gratuite pentru toată lumea și peste tot a fost o nebunie de oameni. Se pare că și aici după un eveniment de așa avergură lasă în urma sa o grămadă de mizerie pe străzi.

Am început ziua cu un mic-dejun copios, apoi am mers să pun afișe la celălalt hostel (afișul e pentru unul din evenimentele pe care trebuie să îl organizez). M-am întâlnit cu doi colegi de apartament, am asistat la startul maratonului de 10 km și apoi am stat pe terasă la povești. În cele din urmă m-am dus să îmi iau bicicleta. Da! De data asta chiar e bicicleta mea. Am făcut o tură până la un magazin din port, apoi m-am întors.

L-am ajutat pe Dino, și deci l-am însoțit la festivalul de zmee. Dar pentru că ploua destul de rău, nu prea era lume. Oricum am construit mașinuțe din cutii și le-am dat copiilor să se întreacă. A fost distractiv. Plus că am întâlnit o altă româncă acolo. 🙂

Apoi, pentru că eram udă leoarcă a trebuit să mă întorc acasă. Două ore mai târziu rătăceam pe o stradă încercând să găsesc apartamentul unuia dintre colegii de la lucru. Ne-am întâlnit câțiva acolo, am jucat un joc destul de amuzant și apoi ne-am îndreptat înspre artificii. Ah, da… am uitat să menționez că pe la 11 noaptea urmau să fie artificii. Și ce loc mai bun de a le vedea a fost dacă nu de pe acoperișul unuia dintre hosteluri?! Atâta doar că imediat ce au început, a venit cineva și ne-a zis că nu avem voie să stăm acolo. Așa că ne-am găsit un alt loc de unde am putut vedea foarte bine și mulțimea. Păreau zeci de mii de oameni, de unde deduc că tot orașul era acolo. 😆 Dar jocul de artificii a fost minunat. Nu e deloc bun pentru ecosistem, dar este atât de superb!

După jocul de artificii, a început nebunia: de la karaoke unde nu am stat că erau prea mulți oameni la rând, la clubul de dansat unde am dansat, dap! eu am dansat (spre rușinea mea pe piese pe care le detest), apoi la un alt bar unde am dat 1100 de coroane pe o bere (33 de lei). Apoi am ieșit afară am stat la povești cu unul dintre colegi și în cele din urmă pe la 3 noaptea m-am întors singură acasă.

Și în drumul spre casă mi-am dat seama că totul se întâmplă pe bune. Nu e un vis, nu e o glumă. Sunt într-o lume departe de casă unde totul e diferit și la fel în același timp. Unde am în fața mea o mulțime de oportunități, o grămadă de timp din a face greșeli și a învăța din ele și mai ales, un loc unde experiența mea se va îmbogăți cu povești nesperate. Așa că… săptămână nouă din viață, dă-mi tot ce ai de oferit. Voi găsi un rost pentru orice ai să îmi dai!

 

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s