Dubai trăit la maxim!

Standard

Am rămas în urmă cu poveștile, dar țin neapărat să scriu despre fiecare lucru care a lăsat o impresie asupra mea. Sau cât îmi amintesc, oricum. Seara care a urmat ne-am dus să vedem ceea ce aici se numește Veneția de Dubai și apoi Global Village.

Veneția de Dubai, pe numele oficial, Madinat Jumeirah este un complex de 5 stele din Dubai, o stațiune foarte renumită, asemănătoare cu un oraș tradițional arab. Pe scurt o zonă plină de restaurante, hoteluri, baruri, magazine toate de lux. Plus un canal pe care poți merge cu bărcuța. Ceea ce m-a șocat a fost că, deși este extrem de scump totul, mesele teraselor erau pline de turiști (europeni sau arabi). Nu vreau să îmi imaginez ce venit ar trebui să ai să îți permiți o cină la lumina felinarelor. Aici am văzut şi hotelul de 7 stele, singurul din lume. Evident că nu îmi permit să intru, dar de afară arăta destul de impresionant.

20141120_203639

20141120_204541

Apoi am ajuns într-o zonă a desfătării, sau mintea mea asta își imagina. Era un amfiteatru, iar mesele erau pe trepte, în timp ce clienții stăteau pe perne. Lumina difuză și muzica modernă dar cumva kinky m-au făcut să mă gândesc automat la desfrânare. Dar din nou, aici am văzut diferitele nații stând unii lângă alții: de la bărbați arabi trecuți de 50 de ani ținându-se de mână, la tipe blonde înalte cu fuste scurte, de la doamne acoperite în pânza veșnic neagră la bărbați albi în pantaloni scurți.

20141120_213340 20141120_213715

Prin bazarul respectiv am dat de un bancomat unde băgai bani și scoteai… AUR! Exact, au așa ceva aici. Acum nu știu dacă e și folosit, dar cred că showing off – level 1000 was reached. Și bineînțeles că bancomatul respectiv sau auromatul, nici nu știu cum să îl numesc, este făcut în Germania. Deștepți nemții ăștia!

20141120_214015

De aici am mers în ceea ce urma să fie până atunci cea mai formidabilă experiență trăită în oraș, Global Village (Dubailand). Este considerat a fi cel mai mare proiect de distracții, cumpărături și petrecere a timpului liber. Este un laitmotiv în Dubai ca totul să fie cel mai mare lucru din lume, sau cel mai scump, sau unic. Pe scurt este un parc de distracții, dar are ceva ce oarecum mi-a îmbogățit experiența de a călători în alte țări, și anume un târg internațional de produse tradiționale din diverse țări. Adică am călătorit în câteva ore prin China, Yemen, Iran, Afghanistan, Singapore, Turcia și multe alte țări. Iar oamenii care vând acolo sunt din țările respective, așa am încercat miere din Yemen, de altfel foarte bună. Am fost plăcut impresionată de veșmintele africane sau de alte mirodenii din India.

20141120_222153 20141120_222659 20141120_224517 20141120_225225

Și pentru că am menționat un parc de distracții a trebuit să încercăm și noi două nebunii. Aici trebuie să spun că din nou mi se adeverește că dacă îmi doresc ceva cu adevărat cumva mi se va întâmpla (sau poate fi doar o coincidență), dar îmi doream să ajung într-un parc de distracții de vreo jumătate de an. De menționat că ultima oară când am fost într-un parc de distracții cred că a fost în urmă cu 15 ani. Prima dată am făcut o tură printe toate luminile și jocurile, ne-am oprit asupra uneia care m-a înfricoșat: erai ca într-un fel de ciocan care te dădea peste cap și te înnebunea în toate felurile. Am decis să nu ne dăm cu așa ceva, pe bune că mi se părea teribil de înfricoșător. Așa că prima dată ne-am dat într-o chestie ce ne urca la 60 de metri și ne învârtea în aer. De acolo am putut vedea și întreaga zonă în care ne aflam. Totul părea atât de mic în comparație cu întunericul deșertului ce ne înconjura. Plăcută senzație, dar oricum gluma lui Ben care îmi arată scaunele goale din fața mea zicând că am pierdut deja câțiva oameni, m-a amuzat și speriat în același timp. Nu prea mă simțeam în siguranță în scaunul acela, deși era clar că nimic rău nu se va întâmpla.

Apoi am continuat cu o altă nebunie pentru care nu eram pregătită deloc. Ben era tot o bucurie, iar eu tremuram un pic gândidu-mă la ce înverteli urmau să se întâmple. Înainte de a-i da drumul, m-am uitat în dreapta mea unde erau cinci femei tinere toate îmbrăcate în rochiile/pânzele negre. Încercam să mă încurajez că nu puteam fi mai temătoare decât ele. Ben s-a lămurit că totul e sigur atunci când a observat că mecanismul e făcut în Germania. Și duși am fost. Nu știu câte minute a durat, dar holy crap the adrenaline! I loved it, I was scared, I tried to not scream too much (vocea mea era oricum șubredă de la răceală), I closed my eyes, I laughed I opened my eyes again and I panicked. A lot! Dar a fost o experiență sublimă. Zece minute mai târziu mâinile mele încă tremurau, dar nu pot să spun când am mai avut un astfel de seniment energizant. Feeling alive is the best feeling ever!

Urmează povești din deșert și de la plajă combinată cu munți.

Anunțuri

2 răspunsuri »

  1. Cum ai ajuns la global village, masina inchiriata, microbuz, taxi si cat te-a costat drumul pana acolo, penteu ca stiu ca e undeva in afara dubaiului!

  2. Din păcate nu te pot ajuta cu informația asta pentru că am mers cu mașina personală a unui prieten. Pot doar să îți spun că taxiul costă 3 dirhams/km.

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s