Cioburi

Standard

Îmbrățișarea lui nu mai era caldă de multă vreme și, ca orice lucru inutil, devenise ineficientă. Îi plăcea să devoreze pizza rece la mic dejun, a doua zi, dar nu suporta să îl vadă cum îi irosește așternuturile mereu călduroase.

Nu se mai impresionau, nu își mai căutau povești în privirile celuilalt, nu își mai vorbeau fără să rostească niciun cuvânt.
Erau ca două statui ce cândva fuseseră lipite împreună. Dar când au fost separate, s-au ciobit. Și au rămas așa: reci, incomplete, fără să se poată potrivi vreodată cu cioburile altora.

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s