Nimicul zilei [29]

Standard

M-am uitat recent pe lista filmelor despre care am vorbit pe blog și pot zice foarte dezamăgită că e destul de mică și mai ales, selecția filmelor despre care am ales să scriu este slabă. Poate voi reveni curând la a scrie mai mult despre filme. Poate.

Între timp, mi-am amintit de un musical pe care l-am văzut cu câțiva ani în urmă despre care eram convinsă că am scris. M-am înșelat! În continuare mi-a rămas la suflet secvența pe care o puteți vedea mai jos și citatul:

Thank you for reminding me I’m not special. You don’t even see what you do to me. Even the moments I think are ours, it’s just… you working to get what you want.

Este ciudat cum mă raportez diferit la aceleași cuvinte. Atunci când am privit prima dată filmul, cuvintele aveau o altă valoare. Cântăreau diferit, mă întristau enorm și îmi era greu să recunosc de ce. Acum, în continuare le consider mai mult decât intense, dar nu mai au același sens. Și asta e bine. Dar în același timp alarmant. Poate că unele răni există doar pentru a nu lăsa trecutul să se repete. Sau anumite greșeli. Dar nu toate rănile lasă cicatrice și atunci poți să te bazezi pe instinct sau pe memoria întâmplărilor trecute. Dar niciodată pe fapte. Citatul m-a transpus într-un trecut trist. Trecut pe care e bine să mi-l aduc aminte, mai ales când sunt pusă în fața unor noi alegeri.

 

 

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s