Metafore arse

Standard

Se spune că oricine poate face șase pași desculț pe cărbuni încinși, dacă e relaxat, fără să se ardă. Nu mai țin minte explicația, dar chiar părea credibilă.
Totuși, mă întreb, dacă după un pas pe teren sigur pășești din nou pe cărbuni, următorii șase pași mai sunt siguri?

Cât de mult ar conta dacă mai pășește cineva alături de tine? Două mâini împreunate nu pot șterge rănile unor tălpi topite. Iar în durere suntem mereu singuri, oricât de  empatice ar fi alte suflete din jurul nostru.
Asta e definiția vieții: să găsești echilibrul între pașii care te-ar putea răni și cei siguri în așa fel încât să nu te oprești din mers. Iar să găsești pe cineva care are același ritm cu al tău și se îndreaptă în aceeași direcție, mi se pare utopic. Aici intervine compromisul care uneori face mai mult rău decât am fi pregătiți să realizăm. Șase pași ai lui ar însemna, poate, nouă pași de-ai ei, iar de aici nimic nu va mai fi la fel. Niciodată.
(va urma?)

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s