Copii tomnatici

Standard

Două fetițe și un băiețel adunau de zor frunze într-un morman ca să sară în el. Una dintre fetițe spune:
– Dar nu așa, să fie mare să ne ascundem în ele, nu să sărim.
Cealaltă fetiță se ridică pe vârfuri și își întinde mâna.
– Să fie atât de mare!
– Nu, nu e de ajuns. Să ajungă până la ceruri, completă prima fetiță care venise cu ideea.
Băiețelul resemnat continua în a pune frunze:
– O să ne ia o sută de ani până terminăm.
Ca apoi să concluzioneze:
– Și nu va mai trebui să mergem la școală. Yeeeey!

Am asistat la dialogul ăsta acum câteva ore când mă apropiam de blocul în care locuiesc. Adoram să mă joc cu frunze când eram mică, era printre puținele motive pentru care toleram toamna. De asta îmi place să văd că încă mai sunt copii care se joacă cu natura.

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s