Întâmplări TIFFuite [part 1]

Standard

Întâmplări și peripeții de la festivaluri*.. le scriu cum îmi vin:

Primul lucru care îmi vine în minte este piesa cu Simona Ionescu ce mi-a fost cântată de cel puțin 30 de mii de ori, datorită unuia dintre colegii de birou prea bine dispus. În timp ce eu ascultam pe repeat, dar cu căști, altă piesă. Schimbarea becului în ultima zi de festival. Mica gafă în care, spunându-mi-se că nu va fi nevoie de subtitrare, îi pun pe voluntari să strângă ca în 5 minute să fie trimiși înapoi pentru că de fapt era nevoie. Pun-te masă, scoală masă! Apoi discuția pe la 5 dimineața, la sfârșitul chefului voluntarilor, ce am avut-o cu un tip ce de abia se ținea pe picioare.

– Te bagi la trei?
– Pentru mine trei înseamnă eu pe lângă două tipe.
– De ce? Te sperie doi bărbaţi?
– Nu, dar astea îmi sunt înclinaţiile şi aptitudinile.

Sau la film, discuție cu șeful meu:

– Suntem deja în Italia. Dar când am ajuns în Italia?
– Uite-așa din cadrul ăsta.

Ce puteai găsi în geanta mea în timpul festivalului? De toate!

Un scurt mesaj care spune o grămadă:

„Paradise Love”, the movie, reminds me of Mama Africa. Somehow it’s strange. Currency: love.

Uneori discutam despre filme și pentru că ne aflam după un paravan într-unul dintre cinema-uri, strigam ocazional ”spoiler alert!”. În a doua zi am descoperit și secretul fericirii:

The secret of happiness: waking up before the ringing of the bells.

Ne-am gândit să fim eco-friendly și tot festivalul a fost o întrecere între noi și femeia de serviciu: noi să ne ascundem paharele ca să le avem și ziua următoare, ea să le găsească și să le arunce.

La unul dintre filmele din Piața Mare – Sibiu în care regizorii aveau să spună câteva cuvinte înainte, observ în stânga mea, pe scaunele din față 4 băieți, niciunul mai mare de 10 ani. Nimic de comentat până când încep să desfacă o pungă de semințe și să ronțăie încântați, aruncând cojile pe jos. Mă luase cu călduri mai ales că filmul urma să înceapă în 5 minute.. așa că mă duc la ei și îi rog frumos să nu mai arunce semințele pe jos. La care unul dintre ei ridică mâna de parcă cerea voie să vorbească și îmi spune mândru ”știu eu să fac cornete, aruncăm acolo semințele”.

-va urma-

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s