Principii din trecut

Standard

Astăzi am decis să trișez. Am regăsit un post mai vechi de care uitasem complet. Primisem o provocare să scriu despre principiile mele de viață. Scriam acum trei ani jumătate, cu mult înaintea atâtor experiențe ce, cred eu, m-au schimbat sau transformat enorm.

“O zi în care nu ai râs e o zi pierdută.” Dacă nu îţi vine să râzi, de zâmbit e musai. :D

Sunt în continuare de acord. E important să zâmbești, dar la fel de important este să îți accepți în viață și momentele care te fac să te încrunți. Secretul este să acorzi importanță mai mare aspectelor pozitive și să iei doar învățăminte din cele negative.

Sinceritatea e cea mai dureroasă armă. Foloseşte-o cu încredere!

Am folosit sinceritatea nu numai ca arma, ci și ca scut. Dar între-adevăr este cea mai de încredere armă posibilă.

Nu renunţa niciodată după primul eşec. Mereu e loc de mai bine, nu numai de mai rău.

Ambiția îndreptată înspre lucruri ce merită efortul este răsplata în sine. Oricât de dureros ar fi primul eșec, întotdeauna mai există loc de încercare. Dar acum cred că aș spune ca următoarea încercare/abordare să fie diferită. Nu de alta, dar după trei eșecuri asemănătoare pierzi energie rămânând mereu la fel.

Apreciază lucrurile simple, oricum totul în jur e complicat.

Totul în jur e complicat pentru că noi îl facem așa. Dar da, lucrurile simple sunt de apreciat pentru că, de obicei, din ele să făuresc celelalte lucruri.

Nu uita de copilul din tine şi nu-l fă niciodată să plângă.

Exprimarea aici cam lasă de dorit. Dar ideea este bună… să îți păstrezi doza de naivitate sau partea ludică, dar păstreaz-o sub control.

Ţine-te întodeauna de orice promisiune sau nu promite.

Am ținut și țin mult la asta, dar recunosc cu jenă că am promis de câteva ori deși nu am fost în stare să mă țin de cuvânt. De asta prefer în continuare să nu mai promit.

Învaţă din greşeli [asta e cea mai dificilă, cel puţin pentru mine].

Cred că dacă greșelile sunt destul de marcante, vin și învățămintele destul de firesc. Nu trebuie să mă chinui prea mult.

Oamenii nu se schimbă, doar se prefac. Prin urmare nu încerca să-i schimbi, apreciază-i sau acceptă-i pentru ceea ce sunt cu bune şi cu rele. Dacă nu, îndepărtează-te de ei.

În continuare cred asta și nu îmi mai este la fel de greu să pot accepta omul cum este. Există compromisuri și decizii în ceea ce-i privește pe cine vrei să ai aproape de tine. Uneori e mai simplu decât ne putem imagina.

Atunci când nu ştii ceva, întreabă, intereseză-te, documentează-te… nu vorbi în necunoştinţă de cauză.

Haha, aici cred că defectul ”profesional” își face simțită prezența. Uneori e mai dificil să întrebi, dar există o mulțime de variante de a te informa. Nimic nu e mai dureros decât opinii create doar pe vorbele altuia aruncate în vânt.

Nu te baza niciodată pe timp să îţi rezolve problemele [şi aici mai am de lucrat].

O bună perioadă am mințit timpul. Lucru care nu m-a ajutat în a-mi rezolva problemele, doar mi-a oferit o liniște de care am avut nevoie atunci. Totuși este un lux de care nu pot profita tot timpul, de asta ambiția trebuia să reușească în a face ca trecerea timpului să nu mai fie un element cheie în viață.

Textul din 2010 se poate citi aici.

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s