Minciuni?

Standard

Degeaba, nimic nu este aşa cum mi-aş fi imaginat. Am crezut din nou ce nu trebuia. Apreciez adevărul, dar iubesc minciuna. E ca un drog, am nevoie să fiu minţită ca să pot supravieţui unei zile complete. Noaptea nu pot dormi dacă înainte să închid ochii cineva nu îmi şopteşte câteva minciuni, oricât de nesmnificative. Trebuie să fie acolo. Poate că adevărul meu este tot o minciună în întregul său. Cum poţi trăi o viaţă în care tot ce faci este să împarţi fiecare experienţă în real sau ireal, adevăr sau fals? Când mai ai timp să apreciezi ce ţi se întâmplă? Cum mai ai forţă să te revolţi împotriva lucrurilor pe care nu le suporţi? Nu eşti destul de puternic pentru asta. Şi încet, încet peste toate se aşează praful nepăsării sau neglijenţei. Iar de aici este doar un mic pas înspre rătăcire. Iar regăsirea e cu atât mai greu de atins cu cât tot ce faci e să separi adevărul de orice cuvânt otrăvit.

Anunțuri

2 răspunsuri »

  1. curaj, alina! stiu si cunosc sentimentele pe care le ai… te pup tare de tot

  2. Mersi frumos, Alma. De asta mi-ar prinde bine să mai vorbim.
    Oricum sunt bine şi sunt fericită. Am supravieţuit şi încă mai supravieţuiesc unei provocări mai mult decât incredibile.

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s