Life in a day…

Standard

… tunisian style, of course.

Am început ziua aşteptând să se elibereze baia, pe la 7:40. Tocmai mă trezisem dintr-un vis prea ciudat ca să îl povestesc. Am aşteptat vreo cinci minute. Ştiam că trebuie să mă grăbesc pentru că la 8:00 Malek urma să vină după mine. Când m-am întors de la baie, deja mă sunase să îmi spună că ajunge într-un minut. În cinci minute eram gata pentru o zi ce urma să fie mai mult decât covârşitoare.

Am mers să îi luăm pe ceilalţi din echipă şi astfel ne-am îndreptat spre facultatea ce găzduia o zi specială. Am mers acolo cu un stand al firmei unde predau pentru a face reclamă şi pentru a aduce noi studenţi/clienţi firmei. Mi-am aşternut drapelul pe masă şi câteva poze din ţară*, pe care eu le-am considerat semnificative. Pe cealaltă parte era Gabriela, tipa din Brazilia, cealaltă profesoară-voluntară. Am pus şi muzică românească, evident ce am vrut eu: Iris, Pheonix, Pasărea Colibri, Maria Tănase şi cam atât pentru că apoi am pus un filmuleţ despre România pe care l-am găsit pe ‘net, bineînţeles.

Am mâncat ceva pateuri nu prea reuşite în loc de mic-dejun şi, deci, eram pregătiţi pentru bombardările cu întrebări ale curioşilor ce treceau prin dreptul nostru. Ne aflam în faţa unui fel de arene, gen curte interioară. Din păcate datorită grabei cu care am plecat din casă, am uitat să îmi iau aparatul de fotografiat. Revenim la faptul că era plin de curioşi prin zonă. Noi, cele două profesoare, mai mult am stat şi am zâmbit.. pentru că nu puteam să le explicăm oamenilor în arabă despre ce e vorba. Oricum cred ca a fost un mare succes pentru că au fost destui curioşi şi câţiva studenţi chiar şi-au lăsat numerele de telefon pentru a se înscrie la cursuri viitoare.

Evident că trebuie să povestesc câteva întâmplări din cele aproape şase ore cât am stat acolo. În primul rând ce m-a surprins a fost „soneria” ce anunţă începerea cursurilor. Pentru mine suna ca o alarmă de incediu sau o sirenă de trezit în armată.

Al doilea moment amuzant a fost când trebuia să ajung la o toaletă. Îl întrebasem pe Malek unde pot găsi aşa ceva şi a început cu glumele, dar tot nu mi-a zis unde să mă duc. (Imaginaţi-vă că eram într-un fel de curte interioară înconjurată de vreo 5-6 clădiri şi pe nicio uşă nu scria nimic). În cele din urmă, îi spun din nou lui Malek şi de nicăieri apare un alt coleg de birou care mă conduce împreună cu un tip ce stătea la alt stand (Orange). Şi acum imaginaţi-vă următoarea scenă: colegul de birou care nu ştie prea multă engleză, străinul şi eu ne îndreptam înspre o clădire. Străinul mă întreabă „dabăl iu c?”, îi răspund uşor surprinsă/jenată „oui/yes”. Mergem noi aşa şi omul îmi arată un hol şi îmi spune că ultima uşă, dar nu înainte să îmi dea un pacheţel de şerveţele. M-au aşteptat amândoi până am ieşit de la toaletă şi apoi am mers înapoi la standuri. Între timp tipul îl întreba pe colegul de serviciu cum mă numesc şi mi-a spus şi el numele său. Atât! Sunt femeie, deci exagerez.. dar pe bune de nu m-a mirat cum un necunoscut m-a condus şi plus m-a aprovizionat cu materie… ştergătoare. Adevărul este că îl observasem pe tip înainte pentru că are cei mai albaştri ochi pe care i-am văzut în întregul oraş până acum. Şi glumeam cu Gabriela că omul acela parcă priveşte direct în sufletul tău când se uită la tine. Se pare că aşa a făcut de m-a ajutat cu necesitatea mea ce era cam urgentă.

După ce au mai trecut câteva ore, se pare că doi tipi s-au luat la harţă. Bătaie la propriu, la doar un metru de noi. M-am speriat un pic, deja mă gândeam cum o să mă bag sub masă până se calmează spiritele. Din fericire nu a fost nevoie, pentru că s-au potolit destul de curând. Tot tipul cu ochii albaştri a venit să îşi ceară scuze pentru întâmplare la care am asistat, pentru că se pare că unul dintre tipi era coleg cu el.

La prânz am mâncat iar un fel de piadină nereuşită. Nu am apucat să vorbesc mai pe larg despre mâncare, sper să îmi amintesc să scriu mai multe despre asta în viitor. În rest, am povestit mai multe despre imaginile pe care le-am expus celor interesaţi, am aflat un pic mai multe despre Brazilia, I had some girls talk cu Gabi şi i-am explicat iar lui Malek cât de important este pentru mine să văd ceva din oraşul în care mă aflu. Săptămâna viitoare voi face o lună de când sunt aici (unde pana mea a trecut timpul?! Să îmi explice şi mie cinveva!) şi totuşi sunt atât de multe lucruri pe care nu le-am văzut încă, de exemplu… marea. De data asta chiar cred că m-a luat în serios, dar i-am explicat că nu insist neapărat în a mă duce el peste tot, ci doar am nevoie de câteva directive. Atâta tot! Mi-a promis că va face asta.

În jurul orei 14 a început un mic spectacol cu un tip care a lins ceva beţe ce ardeau, a mâncat un bec spart, s-a aşezat cu faţa pe cioburi de sticlă (lăsându-se călcat pe cap de un tip) lucru care i-a adus ceva sângerări pe faţă, s-a aşezat pe un pat de cuie, s-a lăsat împuns cu nişte săbii şi alte jonglerii pe care nu mi le mai amintesc acum. Au fost şi câteva jocuri pentru curajoşii voluntari care s-au lăsat expuşi unei mulţimi de gură-casă.

Pe la 15:30 ne-am strâns standul şi am plecat. Urma să am curs de la 18:00 deci aveam ceva timp de pierdut vremea. Am plecat cu Malek şi Gabi la o şedinţă AIESEC. Sau cel puţin asta mi-au spus. Eram destul de posomorâtă şi plictisită şi cam ofticată pentru că ceea ce urma era o zi cu totul plictisitoare. Când deodată, minune! văd marea în depărtare. Am tresărit brusc, dar de fapt Malek mi-a spus că vrea doar să cumpere ceva îngheţată. I-am spus că dacă ies din maşină voi fugi la mare şi nu mă mai interesează nimic. Când colo, ne-am dus frumos într-un magazin să cumpărăm îngheţată şi apoi, s-a dus singur să caute şi chipsuri (şi-a amintit din altă zi când îmi doream enorm să mănânc îngheţată şi chipsuri!!!). Deja nu mai ştiam ce să cred.

Nu glumesc când spun că efectiv mai aveam un pic şi plângeam, eram atât de aproape de mare şi totuşi iar nu aveam să ajung să o văd. Îmi tremurau mâinile… nici nu ştiu exact de ce. Ne-am urcat înapoi în maşină şi Malek m-a întrebat cât e ceasul şi apoi mi-a zis că trebuie să se întoarcă pentru că are cursuri. Nu ştiu dacă am mai trecut recent printr-un aşa mare amalgam de sentimente oximoronice, mai ales când am văzut că a cotit şi ne îndreptam spre plajă/mare. În momentul în care ne-am oprit la doar câţiva metri de apă, am ţâşnit din maşină ca un copil care descoperise o comoară. Da, se pare că sunt mai sensibilă decât credeam sau poate doar „romantică”. La scurt timp după ce mi-am răcorit degetele în apă, am găsit nişte chei rătăcite, iar legate de ele un breloc sub formă de inimă ce ţinea captiv un mic scorpion real. Am stat pe plajă pentru mai bine de jumătate de oră: îngheţată+chipsuri+mare+pescăruşi+liniştea mării+mirosul aerului sărat+luna. Ei bine, toate astea au făcut ca pentru jumătate de oră să mă simt în paradis. (Fără niciun „,dar…”). Mai pe scurt? Am atins pentru prima dată în viaţa mea Marea Mediteraneeană!!!

Apoi am mers înapoi la birou, am păpat o brioşă nu prea bună la cafeneaua de lângă birou şi la 18:00 mi-am început cursul care a trecut destul de greu ţinând cont de cât de obosită eram.

Am trăit una dintre cele mai pline zile de până acum: oboseală, stres, curiozitate, jenă, teamă, foame, sete, astâmpăr, plictiseală, afecţiune, atenţie, rătăcire, amabilitate, aşteptare, frică, dezamăgire, fericire, mulţumire, încântare. Simt că am experimentat o viaţă de sentimente concentrate toate într-o singură zi. Iar asta mă face să simt că… TRĂIESC! Prin urmare, nu sunt atât de complicată pe cât ar spune unii. Şi, deşi e cel mai mare clişeu, chiar cred că fericirea stă în lucruri mărunte.

____

Castelul Bran, Castelul de la Hunedoara (sau castelul lui Harry Potter cum glumea o tipă), Transfăgărăşan, Transalpina, Bâlea Lac, Cimitirul Vesel, Vulcanii Noroioşi, Salina Turda şi altele.

Anunțuri

4 răspunsuri »

  1. Blogul tau e captivant si haios. Un amalgam de emotii, ganduri mature si copilaresti, toate laolalta! Esti o scumpica! Felicitari pentru stilul tau si..pentru ceea ce esti.

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s