Oamenii fac locul

Standard

Nu mi s-a întâmplat niciodată (şi pot spune că am fost totuşi în câteva ţări străine) să nu îmi placă oraşul, dar să mă simt atât de bine. Să nu care cumva să cobesc… dar deşi sunt atât de multe probleme, mă simt excelent. Se pare că oamenii chiar fac locul aşa că pot spune fără regret că am dat peste unii dintre cei mai faini.

Stau într-un apartament de 3 camere şi o sufragerie. Până acum locuiesc doar cu un tip din Togo, Mahamadou. Este foarte de treabă şi simpatic. Ba chiar m-a ajutat când, din prostie mi-am scăpat cheile pe geam. Stau la etajul trei, iar la parter este curtea personală a cuiva. Când mi-am pierdut cheile singurul lucru pe care l-am putut face a fost să spun “Oh-ou”. Astfel m-a auzit şi s-a dus el să îi spună omului de la parter de chei. Şi uite aşa nu am rămas fără ele.

Şeful meu, e un tip de 28 de ani, care râde aproape tot timpul, pe numele lui Khaled. La început mă speriase că făcea glume că sunt viitoarea lui soţie, dar de fapt gluma era pentru tipa din UK. Mă surprinde cât de înţelegător este şi cât de săritor să mă ajute cu orice problemă. De exemplu, la un moment dat voiam să mănânc îngheţată pe băţ. Şi l-am rugat să îmi spună unde să mă duc să cumpăr, aşa că ne-am pornit la drum. După 20 de minute încă ne mai plimbam prin jurul biroului, pentru că, deşi mi-e imposibil să înţeleg, pot fi 30 de grade afară dar dacă s-a terminat vara nu vei mai găsi îngheţată atât de uşor. În cele din urmă mi-a făcut cinste cu o îngheţată la cornet. Şi l-am încuiat întrebându-l că dacă nu e vară, şi e toamnă, de ce mi se topeşte îngheţata. Nu a mai ştiut ce să spună, dar a râs bine de tot.

Şi ultimul, dar nu cel din urmă, este cel care m-a adus aici, adică tipul cu care am dat interviul, Malek. El este responsabil de mine, prin urmare mă ajută cu aproape orice problemă. Sunt foarte norocoasă pentru că este mai mult decât amabil şi chiar nu ştiu ce m-aş fi făcut, mai ales la început, fără ajutorul lui. De la dus cu maşina la birou, la explicat cum stă treaba cu mâncarea la cantină, de la explicaţiile privind cafenelele pentru bărbaţi până la cum să recunosc valoarea monedelor. Ah, unde mai pui că a auzit de Anathema, şi ştie să cânte la chitară o piesă de la ei! Ba chiar mi-a povestit care a fost motivul pentru care, acum câţiva ani, când trupa a ajuns în Tunisia pentru un concert, până la urmă nu au mai cântat. Se pare că nu a fost vorba de cenzură, ci de corupţie. De parcă asta ar fi mai bine. I-am cunoscut şi câţiva prieteni şi/sau colegi de trupă. Pur şi simplu per total, sunt nişte oameni minunaţi.

Nu am mai râs atât de mult şi de des de prea mult timp. Nici nu îmi mai amintesc. Oricum până acum pot spune că a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat în ultima vreme. Nu mă aşteptam să găsesc lume atât de faină aici. Ah, preconcepţiile astea!

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s