Primăvara islamică – pre-început

Standard

Plec în Tunisia pentru trei luni de zile.. în mai puţin de o săptămână. Bun, acum că ţi-am captat atenţia să continui în stilul meu caracteristic, nu?

Fix acum trei ani de zile mă îmbarcam în ceea ce urma să devină cea mai importantă experienţă din viaţa mea.. plecam în Danemarca pentru două luni de zile să lucrez într-o frabrică de peşte. Aveam nevoie de bani să pot face masterul la care eram înscrisă. Pentru cei curioşi pot citi începutul sau sfârşitul experienţei. Mi-a fost extrem de greu, dar a meritat din plin.

Apoi, în noiembrie 2010 am luat decizia să plec în Istanbul ca studentă Erasmus. A fost, de asemenea, o experienţă care a meritat din plin. Simţeam atunci nevoia să mă provoc, să ies din zona de confort. Am scris o grămadă despre asta pe blog (perioada decembrie 2010 – mai 2011, aici).

Acum urmează o nouă provocare.M-am înscris în AIESEC prin iunie. De atunci am încercat să plec cu un internship/voluntariat undeva prin Europa. Am renunţat de vreo două ori în a mai căuta. Până când, cu forţe proaspete, mi-am deschis mintea la locuri mai îndepărtate şi am încercat din nou. Aşa am reuşit să fiu admisă în Tunisia. Voi sta pentru trei luni de zile în Sfax, un orăşel pe Marea Mediterană. Dacă mi-e frică mă întrebaţi? Hmmm… păi să vedem:

– îmi doresc să vină iarna din luna mai, de data asta se pare că mă voi „bucura” de + 15 grade în luna decembrie (de unde titlul acestei postări)

– într-o ţară cu 98% islamici mi-e greu să cred că mă voi putea bucura de Crăciun (sărbătoarea mea favorită)

– încă nu ştiu exact cât de stricţi sunt în ceea ce priveşte îmbrăcămintea străinilor, dar de bine nu poate fi

– voi preda pentru (prima dată în viaţa mea) communication&presentation skills – predau în engleză deşi ei înţeleg mult mai bine franceza

– e prima oară când ies din ţară şi sunt singură (nu cunosc pe nimeni la destinaţie)

– voi călători singură cu trenul aproape 300 de km ca să ajung din Tunis în Sfax

De data asta am întrecut limita în a mă provoca. De ce?! Pentru că simţeam nevoia să fac altceva decât să stagnez. Simţeam că ceva trebuie să se schimbe, ceva trebuie să se rupă din cotidianul care începuse uşor, uşor să mă epuizeze. Oricum sunt convinsă că va fi, din nou, o experienţă de neuitat din care voi învăţa o grămadă de lucruri.

Acum mă simt ca şi cum aş fi găsit o soluţie să ies dintr-o mlaştină în care mă împotmolisem de la prea mult agitat. Sunt destule lucruri care mă şi entuziasmează la faptul că voi pleca, dar le voi descrie mai pe larg altă dată.. sau pe parcursul celor trei luni de zile. Hmm.. cum sună Revelion în Tunisia?

Aşa cum am făcut şi în perioada Erasmus, voi ţine un jurnal pe blog, în măsura timpului liber. Deci… faceţi bine şi reveniţi.

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s