Otrava din cutie

Standard

Imaginează-ţi  o cutie. De fapt, imaginează-ţi o cutie mare de carton, colorată pe dinafară şi plină cu de toate în interior. Imaginează-ţi că tot ce vrei e să fii parte din cutie, deşi ştii că unele lucruri dinăuntru îţi pot face rău.

Acum gândeşte-te la câte riscuri iei într-o simplă zi. Unele nici nu le bănuieşti, nu poţi calcula precis pe lângă câte pericole treci fără să le percepi. Iar asta te face să te simţi, într-un mod foarte ciudat, invincibil. Deşi nu eşti. Nimeni nu este, oricâte lupte ar câştiga.

Revino la cutie. Te-ai străduit mult să ajungi acolo. Te-ai crezut destul de puternic încât să faci faţă oricăror otrăvuri ai putea să găseşti. Dar una dintre ele eşti sigură că te va distruge dacă te vei apropia de ea. Există un singur colţ în întreaga cutie care te va ruina. Poate nu imediat, poate nu rapid, poate nu de tot. Dar te va nimici. Cât de puternic eşti să nu păşeşti în acel colţ? Cât poţi rezista tentaţiei de a privi măcar într-acolo? Cum te poţi împotrivi semnelor care te împing în cotlonul veninos? Cât timp poţi menţine distanţa?

Acum te gândeşti iar la riscurile vieţii, riscuri asumate, riscuri pierdute, riscuri rătăcite. Crezi că dacă vei lua totul ca o glumă, vei diminua puterea otrăvii care te aşteaptă. Măcar de ar face doar atât, să aştepte! Dar te cheamă şi te doreşte. Nici analizatul nu te mai poate salva, nici vorbele pe care ţi le spui singur să rezişti, nici amintirea gustului amar al ultimei încercări. Te străduieşti să îţi regândeşti priorităţile şi să nu întorci capul înspre altceva. Încerci să priveşti restul lucrurilor bune din cutie, dar ştim prea bine că oricâte lupte ai câştiga, una singură pierdută te aduce înapoi, la nesfârşitul început. O singură alunecare şi te afli în aceeaşi poziţie de unde te îndepărtaseşi cu greu.

Trebuie să o iei de la capăt. Nu erai pregătit pentru ultima bătălie şi ai pierdut. Nu te-a făcut mai puternic, doar te-a obosit. Nu ai acumulat nimic nou, nu aveai nevoie de reasigurări că otrava otrăveşte. Ştiai asta şi totuşi împotrivirea ta a fost şubredă.

Cât timp crezi că mai poţi rezista în cutie? Otrava e încă acolo şi chiar dacă acum nu te mai împresoară, încă o simţi curgându-ţi în vene. Dar oare de ce îţi doreşti aşa mult să faci parte din cutie? Începi să nu te mai poţi încrede în propriile motive, propriile visuri. Cutia te reprezintă, este ceea ce eşti. Cum te poţi detaşa de un lucru din care faci parte?

Anunțuri

4 răspunsuri »

  1. De data asta chiar că mă depăşeşte comentariul.
    l.e. Eh, nu am ajuns să fac chiar legături cuantince.

  2. „Cum te poţi detaşa de un lucru din care faci parte?” Sa iesi din cutie si sa realizezi ca toate lucrurile bune care sunt in cutie sunt prea mici si prea nesemnificative fata de acea otrava si chiar daca te atrag toate lucrurile bune si le ai in mana, tot o sa pici de la otrava…

  3. Tocmai că asta e problema. Lucrurile din cutie sunt cele mai importante, dar pe cât de importante sunt ele.. pe atât de periculoasă e otrava.

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s