Otrava ca ispită

Standard

Ţi-e sete, eşti obosit şi tot ce ai nevoie e să bei un pahar de apă proaspătă. Căldura ţi-a topit creierul şi nu te lasă să respiri. Simţi epuizarea până în străfundurile vieţii tale… şi tot ce poţi face este să rătăceşti aiurea. Asta până când îţi apare în faţă un pahar plin cu un lichid răcoritor. Nu ai nici cea mai mică idee ce conţine, poţi doar bănui. Crezi că rezişti suspiciunii că poate are otravă în el? Crezi că setea te mai lasă să reuşeşti doar să îţi înmoi buzele un pic sau să cauţi pe cineva care poate ştii ce e cu acel pahar? Cu siguranţă l-ai bea pe nerăsuflate. Şi de ar fi otravă, măcar să curgă toată deodată şi să termini cu tot chinul toropelii în care te scalzi de prea mult timp!

În acelaşi mod este şi când laşi oameni în viaţa ta. Câtă răbdare poţi avea să îi laşi câte un pic, când poţi foarte bine să le acorzi importanţă sau încredere maximă chiar dacă asta te va dărâma?  De ce să tot umbli cu jumătăţi de măsură când totul sau nimic e mult mai la îndemână?! Rişti totul să rămâi cu nimic? O fi mai simplă viaţa în alb şi negru?

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s