Nu (te) mai ştiu

Standard

Nu știu cât curaj îți trebuie zilnic să te ridici din pat, așa cum nu știu cât de teamă îți este să ieși pe ușă afară. Nu îmi pot imagina durerea pe care picioarele tale o simt seara după o zi obositoare și nici nu am idee la al câtelea eșec ai renunța definitiv. Am uitat ce te face să zâmbești și nu îmi mai pasă de ceea ce te face să te încrunți. Nu îmi mai amintesc glumele care te amuzau și nici filmele care te-au impresionat. M-am îndepărtat de lucrurile pe care le-ai atins și de clipele pe care le-am iubit.

Am încetat să te mai descopăr când pe măsură ce aflam, eram tot mai îngrozită. Urma să aflu că, într-adevăr, minciunile aveau rostul să mă apere. Greu de crezut și mai ales greu de trăit în acea iluzie pe care singur o creaseși în jurul nostru. Am uitat multe părticele din tine, am pierdut multe momente bune, am trecut de multe neajunsuri… și în tot acest timp tu priveai înspre altceva.

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s