TIFF-ui-m-aş Sibiului

Standard

Anul acesta am decis să particip şi la TIFF Sibiu. M-am zbătut un pic să pot reuşi, am insistat pe unde am putut şi în cele din urmă mi-a fost aprobat ajutorul pe care voiam să îl ofer.

Şi totuşi lucrurile au fost destul de diferite. M-am ocupat tot de subtitrări, dar şi de o locaţie (Music Pub) unde se proiectau două filme pe seară. La început mi s-au pus în cârcă mai mult decât mă aşteptam, dar în cele din urmă am făcut faţă provocării.

În Sibiu totul e la o scară mult mai mică, asta însemnând că o mână de oameni se ocupă de cinşpe chestii deodată, ceea ce face ca totul să fie un pic mai dificil. Lucrul care a fost clar mai bun în Sibiu decât în Cluj (şi ştiu cum va suna) a fost mâncarea. Am uitat să spun cât de dificile au fost zilele de TIFF Cluj din cauza mâncării. Calitate inferioară cu feluri de mâncare dubioase rău şi mult prea uleioase pentru gustul oricărui om. În schimb în Sibiu am mâncat chiar bine, deşi per total nu mai vreau să mănânc pizza cel puţin un an de zile.

Selecţia de filme a fost bunicică, regret că nu am putut vedea niciun film în Piaţa Mare (căreia în primele trei zile numai Piaţa Unirii îi spueam) pentru că, aşa cum am spus, eu trebuia să fiu în Music Pub la proiecţia celor două filme de seară. Voi reveni cu mici descrieri ale filmelor pe care le-am văzut aici.

Un alt lucru ce m-a bucurat este că m-am apropiat mai bine de doi dintre colegii de la Cluj. Chiar ne-am înţeles foarte bine… nu cred că voi uita prea curând poveştile din lumea taximetriştilor de USA ale unuia dintre ei şi glumiţele făcute din aproape orice sau relaxarea lor totală cu care ajunsesem să fiu iritată. O să îmi sune ceva vreme în cap „off you go”, „de aia îmi place mie să lucrez cu profesionişti” şi „şefa, facem şi noi un festival azi?”.

Am avut şi aici momente legate de pânza de subtitrări pentru că se pierduse cea din Cluj şi a trebuit cumpărată alta, apoi am calcat-o singură şi în cele din urmă am fost ajutată să o instalăm pe ecranul cel mare. Apropo de ecran am făcut şi aici un time-lapse dar mult mai nereuşit pentru că nu am putut găsi un suport fix pe care să îmi aşez aparatul (o să pun filmuleţul la final). Oricum încep să prind gustul acestei idei, aşa că voi mai încerca să fac asta.

Noua echipă cu care m-am întâlnit a fost în mare parte formată din voluntari minori (ca în Cluj de altfel) şi coordonatori foarte înţelegători. Lucrul care mi-a plăcut a fost faptul că aici chiar se are grijă de voluntari (ce-i drept au fost doar 50, nu 500) dar au primis recompense reale. Şi pe lângă aceştia au mai fost câţiva cu care, zic eu, m-am avut bine tocmai pentru că împărţeam aceeaşi locaţie.

Au fost şi aici nopţi cu ore prea puţine de somn, nebunia de început, mici erori şi mici neînţelegeri, chefuri cu ieşit la şase dimineaţa din pub (de fapt în Cluj recordul mi-era pe la 5 jumătate), ce a fost în plus au fost zilele toride care m-au topit de-a dreptul şi m-au sleit de puteri.

Lucrul care m-a bucurat sincer (şi ştiu că acum voi suna ca un copil răzgâiat) a fost faptul că, după încheierea festivalului, mi-au mulţumit pentru ajutorul adus vreo patru persoane importante din cadrul festivalului şi pentru mine. Iar amănuntul ăsta face diferenţa să vreau să ajung şi la anul în Sibiu, doar că sper eu va fi totul un pic mai organizat.

Acum că amândouă festivalurile s-au terminat şi vara şi-a intrat în drepturi, tot ce sper este să îmi reuşească măcar unul dintre planurile pe următoarele două luni de vară.

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s