Permite-mi-aş o reşedinţă!

Standard

A venit şi momentul deloc aşteptat în care a trebuit să îmi rezolv problema flotantului. Dacă vă amintiţi întâmplarea cu înregistrarea telefonului, veţi ştii de ce bănuiam că am o zi îngrozitoare în faţă.

Am plecat din casă pe la 8:10, m-a bătut un pic vântul până a venit autobuzul. Mai rău a fost faptul că datorită traficului intens am ajuns cu greu în Kadıkoy [cartierul cel mai important din partea asiatică]. De acolo trebuia să iau un bac şi credeam că nu va funcţiona datorită vremii rele [vreo trei zile a viscolit încontinuu de s-a umplut cu zăpadă oraşul]. Am avut de aşteptat feribotul care după ce într-un final a ajuns… m-a dus pe malul european, adică în Eminönü. De aici urma să iau un tramvai. Mai mersesem acum două săptămâni în direcţia aceea, deci ştiam cum să ajung în staţia de tramvai. Am tremurat un pic de frig, dar în cele din urmă m-am urcat şi pentru că citisem la ce staţie să cobor, exact asta am făcut. De aici a început greşeala. De fapt greşeala începuse din momentul în care mi-am uitat harta acasă şi nici nu recitisem indicaţiile cum să ajung la poliţie. Ah! Am uitat să spun: flotantul se face la o singură secţie de poliţie din tot oraşul. Imaginaţi-vă acest lucru la 15 milioane de locuitori din care cel puţin câteva milioane sunt străini.

Revenim la faptul că m-am dat jos la o staţie greşită. M-am dus să îmi scot la imprimantă actele de care aveam nevoie printre care se afla şi foaia cu indicaţiile cum să ajung la destinaţia dorită. Aşa mi-am dat seama că mă aflu în staţia greşită . Partea proastă a fost că eram atât de pierdută încât nici nu mai ştiam din ce parte venisem cu tramvaiul, cum de altfel şi uitasem că traversasem strada. Am rătăcit aiurea pe jos vreo trei staţii după care m-am întors şi eram hotărâtă să sun un coleg de la facultate să îi cer ajutorul. Dar mi-am propus ca înainte să întreb pe vreun trecător.

Primul care s-a apropiat de mine a fost un tânăr. Evident că mi-a zis că nu ştie engleză, dar i-am arătat pe hârtie adresa unde trebuia să ajung. Hmm… v-aţi fi gândit ca un turc ce nu ştie engleză, când explică ceva să răspundă în turcă? Mda… degeaba mi-a explicat că nu am înţeles nimic. Mi-a zis de vreo două ori după care s-a hotărât să vină cu mine să mă ducă personal acolo. Pe drum din când în când mă mai întreba câte ceva dar e clar că nu prea am înţeles. Am mers vreo 10 minute, timp în care am impresia că m-a invitat sau s-a invitat la masă, mi-a oferit ţigară [aici am ştiut să spun că nu vreau 😀 ], i-am zis din ce ţară sunt iar la sfârşit când am ajuns în faţa secţiei de poliţie m-a întrebat dacă am facebook. I-am zis că da şi i-am dat un nume uşor greşit. I-am mulţumit şi pa cu el!

Am intrat în clădire şi trebuia să trec printr-un filtru din acela ca la aeroport, iar mi-am uitat mp3-playerul atârnat la gât. Dar de data asta nu am mai fost întoarsă din drum. Am fost condusă la ghişeul pentru străini, m-a înregistrat şi mi-a arătat unde să mă duc. M-am uitat la ceas: era 11:30. Vai de capul meu!!!

Am ajuns în altă clădire la etajul unu şi după ce i-am întrebat pe poliţişti în ce parte să o iau [stânga sau dreapta] m-au ignorat vreo cinci minute după care m-au lămurit să urmăresc numărul de pe foile mele, atunci îmi va veni rândul. Eu aveam 345, iar pe panou era numărul 176. Ţinând cont de faptul că de la 12 la 13 era pauză de masă, m-am dus să mănânc ceva. Am ajuns la un fast-food/cantină din interiorul secţiei şi am riscat comandând ceva nu aveam idee ce conţine. Mie îmi semăna a musaca, de fapt era conopidă la cuptor. Am luat şi o salată şi numai bine mi-a mers doar că mai greuţ că era cam greţos. Apoi am stat în cantină până a trecut de unu şi m-am dus să mă aşez la aşteptat să îmi vină rândul.

Pe la ora trei intrasem deja în depresie. Programarea mea era depăşită cu jumătate de oră şi erau 100 de oameni înaintea mea. Am întrebat care este ora de închidere şi mi s-a răspuns că nu există o oră anume. Programul se termină când toţi oameni sunt rezolvaţi. Prin urmare am fost şi mi-am luat un döner cu carne pentru care am plătit mai mult decât masa dinainte. Urât din partea lor! M-am întors la aşteptat şi am crezut că şi turbez. În jurul meu lumea se împuţinase. Am uitat să spun că am văzut aici de la negri mai negri decât însăşi noaptea la norvegieni, britanici şi alte jdemii de naţii.

Pe la ora 5 fără un sfert mi-a venit şi mie rândul. Să nu mă întrebaţi de ce eu mă dusesem atât de repede, nu am altă explicaţie decât faptul că nu am gândit. Bun! Ajung la ghişeu şi poftim minune! Omul de abia vorbea în engleză. Asta nu era nimic dacă nu aş fi aflat că nemernicia aia de viză pe care mi-am luat-o din Bucureşti NU ERA NECESARĂ [pentru că sunt studentă Erasmus] şi pe care vă reamintesc am dat 90 de dolari. Plus că pe viza mea scrie că sunt profesoară. Am plătit şi aici o taxă de 149 de lire, adică în jur de 300 de lei. O sumă deloc neglijabilă, băga-le-aş cerneală în nas! Nu ştiu cui, dar sună bine! A durat cam 20 de minute toată afacerea, am semnat posibil că mă înrolez în armată şi mi s-a spus că săptămâna viitoare trebuie să vin după permisul de şedere.

Drumul către casă nu mai are rost să îl precizez, cert e că veşnicia este un laitmotiv al Istanbulului pentru că îţi ia o veşnicie să ajungi dintr-un loc în altul. În continuare nu înţeleg ce e de plăcut la acest oraş. Still searching…

Anunțuri

4 răspunsuri »

  1. junele ala credea ca i a pus allah mana-n cap :)) si tu ai facut ca elaine cand a dat numar de telefon aiurea. ce rele sunt femeile 😀

    mergi in legiunea straina? uai, ce fain de tine! ;))

  2. As the Mario’s princess used to say: „You rescued me just so you can get with me?” 😛

    Nu cred că turcii au legiune străină, sper.

  3. pai ce-ai vrea? vorba aia: „don’t fuck with the dragon! it hurts! ” 😀

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s