Remember: Weekend la Bucureşti

Standard

Pentru că peste două luni urmează un alt concert Anathema, m-am gândit să postez jurnalul de acum doi ani… luat de pe yahoo 360.

25 mai 2008

Încep prin a spune cu mândrie că am ajuns întreagă acasă, nevătămată, nu mi-am uitat nimic în tren/autobuz/metrou şi nici nu mi s-a furat nimic şi mai ales nu am pierdut biletele [mare responsabilitate pe umerii mei]. Le voi lua cronologic, pe zile.

Vineri
Trenul meu accelerat îmi pleca la 10:06, evident că a avut întârziere. M-am speriat că am început cu stângul. Mă distrează că mereu la trenul ăsta [Satu-Mare – Bucureşti] lumea se uită în direcţia opusă de unde ar trebui să vină… şi ce amuzant tresar când trenul apare din spatele lor. Bun, m-am băgat în compartiment, aveam loc la geam. Nu mai ştiu din ce staţie s-a urcat o femeie şi a vorbit încontinuu şi era şi lângă mine, iar eu chiar voiam să dorm. Asta e! Nu prea am reuşit. Întotdeauna mi-a plăcut Valea Prahovei, cel puţin din tren [şoseaua mereu a lăsat de dorit]. Frumos peisaj! Apoi din altă staţie s-a urcat unul care mirosea a alcool rău de tot în plus mai stingea şi cu bere. Într-un sfârşit ajung şi eu în capitală. Era aproape 19:00. Aveam de aşteptat în gară până la 20:25. Prima impresia când am ajuns in gară: Bucureştiul te întâmpină cu miros de fum de ţigară şi de McDonalds. Între timp venise verişoara mea la care aveam să dorm şi am plecat spre casă. Am luat metroul… şi am ajuns. N-a durat mult şi m-am băgat la somn pentru că eram frântă.

Sâmbătă
M-am trezit, am stat un pic prin casă şi am plecat să ne plimbăm prin Bucureşti. Am luat autobuzul până la Piaţa Naţiunilor Unite [toate străzile le scriu din memorie, dacă le greşesc, înseamnă că nu erau alea 😛 ]. Pe Victoriei am întâmpinat nişte manifestanţi: mărşăluiau cei de la Noua Dreaptă împotriva homosexualilor. Am zis iniţial să mergem la TNB. Am văzut trăsurica făcută din gard viu şi m-am minunat iar cât de mare e teatrul [din exterior]. De acolo ne-am dus la Casa Poporului. Cam uscată natura din jurul ei, era şi foarte cald… nu mi-a plăcut. Ştiam cât e de imensă, dar parcă acum mi-a părut mai mică. Apoi am făcut o greşeală de calcul: am crezut că până la Arcul de Triumf mai e un pic. Am mers o bucată de vreme, apoi ne-am dat seama de greşelă, aşa că ne-am îndreptat înspre Cişmigiu, unde ne-am odihnit puţin. De acolo ne-am dus înspre operă [voiam să vedem unde trebuie sa ajungem la concert]. Am luat metroul de la Eroilor şi am ajuns într-un sfârşit acasă. Nu intenţionez să mă laud, dar faptul că de obicei merg pe jos m-a ajutat acum să rezist. 😀

În casă nu am stat mult: am mâncat, ne-am schimbat şi am plecat. Ne-am întâlnit cu Alma şi Andrei, care ne-au dus cu maşina exact la Casa de Cultură a Studenţilor. Pe drum am văzut şi sediul Pro TV [duceam o grijă ;)) ]. Mulţumesc mult de tot încă o dată, sunteţi nişte drăguţi. Am ajuns cu vreo juma’ de oră înainte de a se intra. Am căutat un magazin, iar la întoarcere ne-a prins ploaia. Aşa că ne-am adăpostit sub un pom. Ploua cu soare, iar de-asupra era un semicerc perfect al curcubeului. Mă gândeam că e un început perfect pentru concert. În cele din urmă am intrat. Ne-am descoperit şi locurile [am avut bilete la balcon] şi, spre surprinderea noastră, aveam locuri excelente [eu le-am ales :D].

Concertul a început cu o întârziere de cinci minute. Primele două gânduri când au apărut pe scenă: De ce s-au tuns?!? Dar ce frumoşi sunt la costum şi cămăşi negre. Au început în forţă cu Fragile Dreams. Apoi superba piesă Pressure. Au cîntat şi Angelica şi [nesperata] Forgotten Hopes. Deja eram super entuziasmată. Mă gândeam ce va mai urma. Iar continuarea a fost incredibilă. Cinci piese fără întrerupere [Shroud of false, Lost control, Destiny, Inner silence, One last goodbye] legate perfect de Danny la clape. Mi-a plăcut la Inner silence cum Vinnie a înlocuit bătaia de la tobe, cu bătaia în chitară, inspirat moment. Iar la One last goodbye cum vocea lui Vinnie era acompaniata de cea a publicului, ce canta parcă în şoaptă, voci predominant feminine. La sfârşit până şi Danny s-a ridicat în picioare şi ne-a mulţumit că am înţeles ce atmosferă vor ei să creeze. Au mai fost vreo două piese, apoi a rămas doar Danny să cânte alte două piese. Are you there? [excepţional] şi [mult aşteptata] Big Love [cover după Fleetwood Mac]. În închierea piesei era să cadă de pe scaun, atât de cuprins era de piesă. Ne-a zis apoi că în timpul piesei a uitat că este pe scenă, dar totuşi noi am fost aici şi ne-a mulţumit că am venit. De altfel şi Vinnie ne-a mulţumit de câteva ori că am venit. De fiecare dată mă gândeam: „No, thank YOU for coming!”. Ultima piesă a fost Eleanor Rigby [cover după Beatles]. Apoi la bis au cîntat piesa nouă Angel walk among us. Au mai fost aplaudaţi 10 minute în şir, dar nu s-au mai întors. Ar fi mers şi un cover după Pink Floyd, dar nu mă pot plânge. Minusurile de la concert au fost evident din vina românaşilor. Era unu beat ce striga într-una „Sleepless” lucru ce l-a enervat pe Danny. Acelaşi tâmpit a stricat atmosfera şi de la final când pe ultimele acorduri de la „Angel walk among us” a urlat Angelica. Nu înţeleg de ce cei din staff nu l-au poftit afară. Trebuie neapărat să-l menţionez pe violoncelist, David Wesling, care a fost minunat. Altfel sună când este şi un violoncel.

După ce s-a terminat concertul ne-am luat autograf de la Vinnie şi David şi am făcut poză cu Vinnie :D. [Danny cred că era încă deranjat de incidentele de mai sus]. De fapt, Vinnie chiar spunea de fratele său că este un perfecţionist şi că vrea ca totul să meargă exact aşa cum a stabilit. Apoi ne-am dus în barul de vizavi, unde au apărut cei doi mai târziu înconjuraţi de o gloată de oameni. Într-un final a apărut şi Danny, a dat câteva auotgrafe, apoi s-a retras într-un colţ cu o „domnişoară” cu care a şi plecat după un timp. Vinnie şi David erau deja atinşi şi se tot plimbau de colo-colo cu mulţimea după ei. S-au aşezat şi la masă şi au povestit cu fiecare în parte. Îmi place extrem de mult „their british accent” 😛 Pe la ora 2 noi ne-am retras că eram chiar obosiţi. Am chemat taxiul, apoi ne-am dus acasă. Ne-am oprit la McDonalds-ul de lângă şi am păpat un hamburger [la ora aia nu aveam prea multe posibiltăţi, de aia mai bine ziceam pas]. Ne-am chinuit vreo zece minute să intrăm în scară, dar până la urmă am sunat la interfon. Ne-am băgat direct la somn.

Duminică
La 5:30 ne-am trezit, am luat metroul până la gară, iar de acolo trenul, ce a plecat la 07:30. În prealabil am mai făcut un popas pe la McDonalds, nu de alta dar mi-era foame ;)). Ne-am făcut comozi în tren şi am tot povestit până în Braşov. Am dormit [chinuită că nu îmi găseam nicicum locul] până la Sighişoara apoi doar am moţăit. Ajunsă în Cluj, am aşteptat vreo 10-15 minute autobuzul mă-sii [4], am ajuns acasă, am prins finalul de F1, iar de aici… rutină.
Mai pe scurt a fost superb şi perfect în acelaşi timp. Am avut de toate şi nu aş da pe nimic weekendul ce tocmai a trecut.

[later edit] Am prins şi o bucată de Bucureşti liniştit, fără zgomot: duminică la 6 dimineaţa erau numai pensionari cu ai lor căţei. 😛

Anunțuri

2 răspunsuri »

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s