Romania, the goofy land

Standard

Nu ştiu de ce ar spune unii că e dificil să trăieşti în România sau că nu e plăcut, când totul e atât de amuzant.

Călătorind cu trenul se întâmplă adeseori să nu am unul direct şi să trebuiască astfel să le schimb. Îmi place să ştiu pe ce linie este celălalt tren, mai ales dacă timpul de stat în staţie e cât să urc dintr-unul în altul şi mai ales dacă trenul în care mă aflu are întârziere. Prin urmare m-am gândit să îl întreb pe controlor, poate mă va lămuri el.

Eu: Ştiţi cumva pe ce linie se află următorul tren?

Controlorul: Nu pot să vă spun sigur, dar cred că e paralel cu trenul nostru.

––-

Mă duc într-o dimineaţă să cumpăr un cubuleţ de drojdie. Ajung în magazin, întreb dacă are şi după ce îmi confirmă cer să mi-l dea. În timp ce îi dădeam banii, desface un pic ambalajul să se uite la drojdie în timp ce mă ruga dacă poate să facă asta. Apoi închide la loc şi mi-l oferă. Îl iau iar după ce ies din magazin îmi amintesc că nu am verificat când expiră. Scria negru pe galben 23/07/2010, atunci fiind superba zi de 28 a lunii. Intru în magazin:

Vânzătoare: Care e problema?

Eu: E expirată.

Vânzătoarea [în timp ce îmi ia drojdia din mână]: păi expiră în 23.

Eu: Da şi azi suntem în 28.

Vânzătoarea [deschizând pachetul]: Dar uitaţi că încă mai e bună.

Eu [sec]: Probabil, dar nu aş vrea să folosesc un produs expirat.

Mi-a dat banii înapoi cam sictirită, tot ea strâmbând din nas.

––

Acum ceva vreme m-am gândit că ar fi cazul să îmi accesez şi eu opţiunea de internet banking al cardului pe care îl deţin. Vechea problemă persistă: cardul mi-e făcut la Sibiu, eu nu ajung acolo numai de vreo 2 sau 3 ori pe an. Prin urmare mă duc la o agenţie din oraşul în care locuiesc şi îi explic domnişoarei de acolo problema. Într-un sfârşit îmi spune că tebuie să trimită actele la Sibiu să le semneze nu ştiu ce şef şi că din această cauză va dura un pic mai mult. Buuuun… semnez eu actele ca să le trimită semnate să nu fie probleme şi îmi spune să aştept să mă sune când voi primi cele de trebuinţă. La un moment dat primesc un telefon de la o tanti de la bancă. Se prezintă şi începe:

Ea: Când puteţi veni la bancă să semnaţi actele?

Eu: Unde? În Sibiu?

Ea: Da, unde aveţi cardul făcut.

Eu: Păi prea curând nu o să ajung.

Ea: Actele fără semnătură nu prea au valoare.

Eu: Am înţeles asta, dar eu la Sibiu nu voi ajunge. De fapt asta era ideea.

Ea: Adică?

Eu: Păi nu pot ajunge în Sibiu şi de asta am făcut cererea în celălalt oraş. Şi mi s-a spus că actele vor fi trimise la Sibiu, semnate şi trimise înapoi.

Ea: Ah, deci sunteţi acolo, nu aici?

Eu: Exact. Şi înce ceva, nu înţeleg ce acte trebuie să mai semnez…

Ea: Ah, adică aţi semnat actele şi le-aţi trimis aici să le semneze domnul director iar apoi să vi le trimitem înapoi la agenţia de acolo?

Eu: Da.

Ea: Păi ştiţi eu am primit hârtiile şi nu apucasem să mă uit bine peste ele. Vă rog să mă iertaţi de deranj.

Acum câteva zile m-a sunat iar cineva din Sibiu să mă întrebe dacă să-mi trimită numai actele sau şi obiectele de trebuinţă. Probabil că săptămâna asta le voi primi sau poate că nu. Aştept!

Stau şi mă întreb… cum ar fi ca cei care lucrează în astfel de funcţii să fie chiar competenţi? Asta da, epifanie! Şi ca să nu spuneţi că nu am şi exemple pozitive, citiţi mai departe:

Duceam gunoiul la ghena de [aţi ghicit]… gunoi. Aveam mâinile cam încărcate, iar când am ajuns acolo un măturător făcea curăţenie. Mă opresc, îşi dă roaba la o parte să încap. Pun coşul de gunoi jos să îmi eliberez mâinile şi îl aud cum îmi spune să îi dau coşul că îl varsă el, lucru pe care l-a şi făcut. Dacă ăsta nu e cavalerism nu ştiu ce mai e!!! 😆

–-

Totuşi trebuie să amintesc şi întâmplarea de la dentist. Săptămâna asta ar trebui să termin cu distracţia asta… momentan. După trei săptămâni sunt deţinătoarea a câtorva plombe, am făcut şi o radiografie şi sunt mai uşoară cu ceva sute de lei. Totuşi ce voiam să povestesc este a doua întâlnire pe care am avut-o şi la care am cerut să mi se facă anestezie. Mi-a făcut, m-a durut când mi-a băgat acul ăla criminal, dar am suportat. M-aş fi aşteptat ca aceea să fie singura durere. Greşit! Anestezia nu a fost prea eficientă sau a fost eficientă dar nu cum trebuia. M-a durut cât mi-a făcut cele două plombe, care plombe nici nu ştiam că îmi face două. Faţa mea era cam inexpresivă, deci prea surprinsă nu am putut părea. Oricum amorţeala feţei m-a ţinut încă o oră după ce am ieşit din cabinet. Nici nu puteam să îmi mişc partea dreaptă a buzelor, deci nu se punea problema să vorbesc. Nu puteam să clipesc aşa că am trăit o senzaţie foarte ciudată atunci când mi se adunaseră lacrimi în ochi şi nu reuşeau să coboare de acolo. Partea bună este că dacă tot am suferit, nu am mai plătit anestezia. Măcar atât!

Ultima întâlnire pe care am avut-o, am acceptat să îmi facă iar anestezie, de data asta doar la dintele unde a lucrat. Dar nu înainte de a aştepta mai bine de jumătate de oră să intru în cabinet. Ufff, ador să îmi fac programare degeaba! Măcar a avut efectul dorit… la anestezie mă refer. Deşi m-a mai ţinut încă vreo cinci ore şi când zic cinci mă refer la o eternitate ţinând cont de faptul că nu simţeam gustul la ce mâncam. Ah… şi s-ar putea să am probleme cu o măsea de minte ce nu vrea să iasă în rând cu suratele ei. S-ar putea să trebuiască să mi-o scoată, dar parcă nu îmi vine să mă gândesc la asta acum.

În încheiere mai trebuie să amintesc un lucru. De multă vreme am renunţat să mă mai uit la televizor din motive obiecte şi subiective. Dar mi se întâmplă adesea să trec pe lângă camera unde se află televizorul. Zilele trecute treceam pe lângă camera cu televizorul ce era pus pe Realitatea. Se vedea un titlu mare: „Ce a rămas din România” iar în două ferestre erau: Corneliu Vadim Tudor şi Adrian Păunescu. Eu zic că încă stăm bine! 😀

Anunțuri

2 răspunsuri »

  1. eu prefer sa fiu amortit 5 ore decat sa ma doara inca 5 ore

    si pt maseaua de minte ti-as recomanda un chirurg. daca nu e ala din greseala

  2. Eu prefer să nu mai am prea curând de a face cu dentişti, iar cu chirurgi nici atât. 😀

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s