Cicatrice

Standard

Îi atinse spatele încet cu buretele umezit. Deşi de abia putea să ţină ochii deschişi, nu schiţă nicio secundă că ar durea-o. Zgârieturile erau din cele mai vii, iar vânătăile nenumărate. Tot trupul îi era un continuu calvar, o carne torturată. Buretele nu făcea altceva decât să îi spele roşeaţa sângelui închegat şi să îi mângâie viitoarele cicatrice. Nu există pansament pentru a ascunde chinul prin care trecuse, oricum nu-şi avea rostul. O sărută tandru pe frunte şi surâse:

– Te rănesc, dar te şi vindec.

Tot cu trilema „mă ocup”. Parcă începe să semene…

l.e. Înscris cu numărul 56.

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s