Pustnic

Standard

Ploaia împletită cu ceaţă şi roua captivă de pe pânzele de păianjeni erau sursa lui de apă. Zumzetul unei albine rătăcite îl trezea adeseori din amorţeala în care cădea. Pe zi ce trece peştera care îl adăpostea îi părea tot mai mică, pereţii mai prietenoşi iar întunericul tot mai sacru. Liniştea, răcoarea şi siguranţa ei erau un confort prea mare pentru a renunţa la ele. Oricum nimic din lumea îndepărtată nu îl mai ispitea  să părăsească mica fortăreaţă în care îşi trăia ultima zi. Poate dacă ar fi ştiut!

Încă o încercare trilematică. Totuşi cred că se poate mai bine, sper să mă pălească inspiraţia a’ bună! 😀

l.e. A intrat în concurs nu mărul 33. [bestială cifră 😀 ]

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s