întoarcerea însingurată [part II]

Standard

Milano

Am ajuns undeva pe la ora 16:00 şi am avut avion la ora 8 dimineaţa, ziua următoare. Iniţial am avut nişte planuri, dar au picat, aşa că a trebuit să mă descurc singură, din nou. Nu-i bai că am făcut faţă.

Am fost hotărâtă să nu stau în aeroport aşa că m-am dus la informaţii şi am luat o hartă, ce mai târziu am observat că era cu Bergamo, nu cu Milano… deci inutilă. Apoi m-am dus să îmi iau bilet de mers în oraş [mi-am luat dus-întors], apoi să mă interesez dacă îmi pot lăsa bagajul. Ţinând cont de faptul că aveam de gând să rămân toată noaptea brambura prin Milano, orarul de la bagaje [8:00-00:30] nu m-a satisfăcut, aşă că l-am luat cu mine. Uitasem să spun de superba ploaie ce se cobora din cer: turna cu cinci sute de găleţi de abia vedeai la un metru în faţă. Dar încăpăţânarea mea e de neclintit în astfel de faze, aşa că nu am mai dat-o înapoi şi dusă am fost înspre sublimul oraş. Am coborât în gară, deja strâmbam din nas că m-am chinuit singură să îmi iau bagajul de sub alte două genţi.

A urmat o oră în care: m-am plimbat prin gară [staţia unde mă lăsase autocarul], i-am verificat toate ieşirile pentru că nu aveam habar pe unde să o iau; m-am dus apoi la metrou, am întrebat pe cea de la vânzare de bilete de o hartă, tanti nu ştia engleză; am întrebat un trecător să îmi zică ce să iau să ajung în centru, tipul nu era din Milano; m-am întors în gară, am întrebat pe un tip de un centru de informaţii turistice şi îmi spune că există. Încântată… mă îndrept înspre el pentru a descoperi că la ora 18:00 se închidea, fiind evident 18:05. 😀

Era uşor frustrant că trecea timpul, se însera şi eu plecasem din aeroport ca să stau în gară. Not funny at all! Până la urmă am discutat cu altă tipă şi mi-a zis să iau metroul cu numărul 3 sau linia galbenă. Buuuuuuuun! sau aşa am crezut. Pentru că şi aici m-am încurcat… zece minute m-am tot rotit să ajung la linia trei şi direcţia ce mă interesa pe mine. Parcă eram într-un banc prost cu blonde. La un moment dat sătulă să îmi tot car geanta am lăsat-o să se trântească pe scări târând-o după mine. Aud în spatele meu: „Uită-te la tipă ce strategie are!” Apoi trei tipi trec pe lângă mine şi îmi zic „Ciao, signora!”. Evident că nu am scos niciun cuvânt, nu simt nevoia să socializez cu astfel de românaşi.  De asta cât timp am fost acolo am vorbit [la telefon] numai pe engleză. M-am simţit mai în siguranţă aşa. În cele din urmă am ajuns unde trebuia, m-am urcat în metrou şi m-am oprit la Domul… din Milano [evident].

Deja îmi trecuse supărarea pentru că din cinci în cinci minute mă bufnea râsul gândindu-mă în ce ipostază aiurea mă aflu. Am făcut câteva poze, apoi m-am îndreptat înspre locul cu zeci de mii de magazine… căutând un McDonald’s [considerându-l cel mai OK loc de stat], l-am găsit şi prin urmare am staţionat. La un moment dat la câteva mese de mine se aşează un tip. Nu durează mult şi vine un cerşetor la el şi îl ia pe italiană că dacă e italian, că bla bla bla. Tipul îi zice că e spaniol şi se înduplecă de el şi îi dă o porţie de cartofi prăjiţi de pe tava sa. Am rămas surprinsă şi cred că m-a observat pentru că se tot uita înspre mine şi zâmbea. Nu trece mult şi la masa lui se mai adună încă alţi patru spanioli, au discutat un pic despre întâmplarea cu cerşetorul şi apoi şi-au văzut de-ale lor. Cum de altfel am făcut şi eu, nu am putut sta prea mult pentru că mi-am dat seama că nu am ce face în Milano şi prin urmare m-am gândit să mai fac câteva poze şi să mă întorc în aeroport, acolo să îmi petrec noaptea. Am mai făcut câteva poze, am dat peste nişte scări muzicale, apoi am ajuns în gară. Evident că iar a durat vreo 10 minute până am găsit ieşirea  din gară înspre autocarul meu şi am ajuns la fix să-l văd cum pleacă.

Prin urmare am mai stat o oră în gară până a venit următorul. Iar aici altă fază amuzantă. Am zis că nu are rost să stau în faţa gării când pot sta pe o băncuţă înăuntru. Mă duc aşadar să îmi aelg băncuţa şi văd un tip ce stătea cuminte pe locul său într-un loc cu patru bănci. Mă aşez acolo şi nu durează mult că mă întreabă omul într-o germană ciudată dacă vorbesc… germană. Îi spun că nu, moment în care îmi dau seama că tipul e beat. Cred că am mai zis sau poate aţi reţinut că am succes la oameni în stare de ebrietate. Ei, bine… mi se confirmă constant lucrul acesta… pentru că tipul începuse să discute cu mine în germană. Din câte am înţeles îmi zicea ceva de ora două [arăta înspre frumosul lui ceas] şi la sfârşit a făcut o pauză, mi-a zâmbit sincer şi a pronunţat drinken. Nu pot să vă zic câte gânduri îmi treceau atunci prin cap . Cert e că am încercat să îl ignor. Dar  credeţi că s-a lăsat? Nici pomeneală… şi-a scos ceasul de la mână şi mi l-a oferit zicându-mi evident nu am ce. [şi dacă vorbea în română nu aş fi înţeles, atât de murat era]. Îi zic un nein ferm, şi-l pune la loc la mână apoi tace. Pentru ca apoi să ţipe curva, iar eu mă întrebam dacă e cuvântul din română sau cel din poloneză. Nu am mai stat m-am dus afară să aştept autocarul.

Am uitat să spun că la fiecare cinci paşi eram acostată de un vânzător ambulant ce vindea… umbrele. În cele din urmă a sosit şi autocarul, am aţipit un pic şi am ajuns în aeroport pe la ora 23. Deci bagajul mi-l luasem degeaba cu mine. Mi-am găsit o băncuţă liberă şi nu m-am mai mişcat de acolo de frică să nu-mi pierd locul. Am încercat să adorm, am reuşit dar tare chinuit din cauza locului strâmt. Mă uitam cum aeroportul era plin de tineret ce dormea pe jos, fiecare îşi găsise un mod ciudat de a se aşeza. Pe la patru dimineaţa a venit un nene şi a trezit pe toată lumea să se scoale de acolo pentru că se deschisese altă parte din aeroport, partea de plecări. Dar m-am trezit şi eu şi m-am dus mai aproape de ghişeul unde aveam să îmi fac check-in-ul de asta am fost printre primii care şi-au lăsat bagajul. Am stat la o coadă de un kilometru ca să trec de filtru… am crezut că înnebunesc. Mi s-a părut nesfârşită noaptea respectivă… eram obosită de numa’. M-am plimbat un pic prin magazine, m-am învârtit de câteva ori apoi am mai aşteptat o bucată de vreme pe altă bancă… pentru că avionul a avut întârziere. Ne-am urcat în autobuz şi fuguţa la avion.

Milano – Cluj-Napoca 08:30 – 11:25

Iar am prins loc la geam, norocul meu. Totuşi a fost o vreme tare înnorată prin urmare am făcut mult mai puţine poze [prea mulţi nori pe sub avion] am încercat mai mult să dorm. Am trecut şi de data asta prin câteva goluri de aer, le-am suportat chiar bine ba pot spune că mi-au chiar plăcut. Mă enervează cei care îşi deschid telefonul când încă nu au ieşit din avion, mă enervează cei care îşi scot centurile înainte de a ni se indica semnalul, mă enervează cei care se ridică de pe scaun în timp ce avion e în coborâre sau urcare. Peste tot sunt cretini, se pare.

Aterizarea a fost chiar OK. Iar am stat la bagaje de mi s-a acrit, dar nu le pot avea chiar pe toate. Am ajuns în România şi totul a reintrat în normal… mai puţin mersul cu trenul românesc. Dar trebuie să dezvolt mai mult aşa că voi scrie într-un post separat.

Anunțuri

12 răspunsuri »

  1. Incantator Milano, mai ales prin ochisorii tai si-ai lu’ Nikon. 😉
    Astept cu interes relatarea cu cefereu’! 😀

  2. Mersi frumos, dar mai răreşte diminutivele.
    Trebuie mai întâi să scriu despre Finlanda… asta urmează, apoi CFR-ul unde o să am şi poze din oraşul în care am staţionat. Nu spun mai multe momentan, ai înţeles la ce mă refer. 😉

  3. Is d-alea reglabile, de care tot iti spuneam ca vreau sa-mi iau.
    Dar sa explic. Ai postat despre o deplasare, in scurt timp merg si eu intr-o deplasare, am fost in oras sa cumpar ceva, am gasit o parte din ceva dar si altceva, inclusiv ganterele. Pe scurt: era o elipsa. 😆
    Si da, iti iau, mai micute, mai usoare, compacte si invelite in burete portocaliu, dar cand revin de la Viena. 😉

  4. Groaznic metroul milanez! Cand am fost si eu pe-acolo nu-mi ziceam decat ca vreau in metroul meu din Bucuresti.

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s