Amalgam de ieri, de azi

Standard

Pun câteva frânturi de nimicuri personale, mai vechi sau mai noi… Despre valentini m-am săturat să mai scriu. Cine e curios de părerea mea [chiar aşa, e cineva?] să arunce un ochi pe postul de anul trecut.

febr.2010

Mănânc o ciocolată amăruie de la Kandia… şi muşcând dintr-o pătrăţea am observat că dinţii mei sfâşiaseră din emoţie. Va urma apoi tandreţe, bucurie şi tocmai la sfârşit sinceritate… dar astea în alte zile. Totuşi mă întreb… oare ce cuvânt am înghiţit fără să-l observ?

Timeless

Atât. Doar un punct negru pe o coală albă peste care cad lacrimi. Atât. Doar un simplu surâs uitat. Atât. Doar atât.

25.06.2006

…să zbor dincolo de zare…să uit toate cuvintele pentru a învăţa să apreciez adevărul…să ningă peste creierul meu topit şi să dogoare peste sufletul meu îngheţat…să trec peste blocuri, maşini, aparate…să fiu doar eu şi cu gândurile mele…să uit de trecut şi să nu-mi pese de viitor…să fiu una cu natura, iar natura să mă apere de răutatea oamenilor…să cred în zâne, spiriduşi, dragoni, prinţese…să ating soarele şi să mă joc cu luna…să gust libertatea de a alege, de a greşi, de a mă teme…să iert şi să fiu iubită…asta înseamnă pentru mine paradisul.

28.03.2008

După doar patru ore de somn, m-am trezit la 7:15. Seminarul, e seminar, nu am ce-i face. Dar drumul spre facultate a meritat. Era o răcoare specifică primăverii, răcoare ce îmi încarcă de obicei bateriile. Soarele îmi mangâia ochii, ce voiau să stea mai mult închişi. Am trecut pe lângă Oltcitul cu broscuţă verde. Acum părea, de undeva de sub praful depus pe el, că zâmbeşte. Iar în căşti se auzea „What’s going on” a celor de la 4NonBlondes. Apoi seara, razele soarelui se stingeau uşor pe „The path of Gods” Lake of Tears.

04.05.2008

Zâmbete de portocală şi lacrimi de strugure. O căpşună s-a rătăcit. Un măr a văzut-o şi a chemat-o lângă el. Para se înroşise de invidie. Caisele şuşoteau ascunse într-un colţ. Câteva boabe de cireşe alergau voioase în timp ce pepenele lenevea la soare. Trei kiwi se dădeau de-a dura, iar zmeura îi aclama. O banană făcea striptease. Deodată s-a făcut linişte. Îşi făcuse apariţia ananasul. Era singurul respectat de către toţi. Au început să se învârtă cu toţii, în timp ce o ploaie de scorţişoară acoperi totul. Fructele zâmbeau fericite: curând aroma lor va fi savurată.

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s