Nu!

Standard

Nu te voi mai privi. Mă doare să îţi văd buzele arcuite a zâmbet. Nu pot să sufăr să-ţi ştiu ochii licărind. Ale tale degete prea fine degeaba se joacă în nisipul aspru. Nu vreau să le mai văd cum construiesc castele. Paşii tăi imprimaţi pe limita mării sunt prea mici, nu voi mai încerca să-i desluşesc. Voi renunţa să mai caut pescăruşii în zbor. Mă voi priva de dansul jucăuş al valurilor. Voi înceta să îţi mai aud gândurile încărcate. Fără să o mai privească, apuse. Spera că pentru ultima dată.

Notă: Este primul concurs la care particip de pe Trilema, concurs de proză arhiscurtă. Provocarea a fost să aibă între 495 şi 505 de caractere. Mi-au ieşit fix 500 de caractere. Chiar mi-a prins bine acest joc al cuvintelor, în plus mi-a şi plăcut ideea.

Anunțuri

14 răspunsuri »

  1. Se pare că interpretez greşit cuvintele-ţi. Dacă ai un dicţionar care să mă ajute, să mă anunţi.
    P.S. Mersi. 🙂

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s