Nu mi-e milă, mi-e silă!

Standard

Nu mi-e milă! Nu îmi pasă de târfele care nu au altă soluţie decât să îşi vândă trupul, nu mă interesează că ţiganii au 15 suflete de hrănit şi de asta fură. Nu mă mai impresionează lacrimile unui bărbat, nu mai cred în tragedia unui necunoscut.

Cineva mi-a zis că nu din răutate fac asta, ci pentru a supravieţui. Ei bine refuz să cred asta. Lumea e plină de şarlatani care de abia aşteaptă să ai un moment de slăbiciune şi te taxează. Într-o lume ca asta, să fii uman este un defect. Am fost de prea multe ori înşelată de astfel de oameni. De asta am ales să transform mila în silă.

Dar mă doare să văd masacrul delfinilor…

… îmi pasă de bieţii tauri…

… şi în general sufăr din cauza cruzimii faţă de animale.

Da… îmi pasă mai mult de animale decât de oameni. Iar dacă asta înseamnă că nu am suflet sau că sunt superficială sau că pur şi simplu sunt tâmpită, atunci… ei bine atunci înseamnă că într-un sfârşit am aflat cine sunt.

Later edit: exemplele pe care le-am dat sunt cele mai renumite. Dar sunt multe, exagerat de multe [cai lăsaţi să moară, pisici chinuite, câini otrăviţi].

Oh şi un alt subiect ar fi circul cu animale sălbatice. Dar posibil să revin asupra acestui subiect.

Anunțuri

4 răspunsuri »

  1. felicitări, unii se caută toată viaţa.
    totuşi, trebuie să subliniez faptul că, deşi am văzut Earthlings, nu am devenit vegetarian.

  2. Si ai tot dreptul si avem tot dreptul ca uneori sa ne fie sila de lumea in care traim de „oamenii” cu care convietuim si care se considera oameni pe cand ei sunt cu mult sub nivelul de dezvoltare mintala a animalelor pe care le chinuie….ai puterea sa te uiti la imaginile alea…eu sincer mai mult de 5 secunde nu rezist…si nu de scarba sau mila ci pur si simplu pentru ca creierul meu nu poate si nu vrea sa proceseze asemenea imagini…poate e un semn de ignoranta..dar mno si mie imi e sila…

  3. gheghe: Mersi. Nu am văzut documentarul de care spui, poate o să mă uit. Nici eu nu sunt vegetariană, dar totuşi… .
    …: M-am uitat la un documentar despre masacrul delfinilor din Japonia şi recunosc că atunci am plâns.
    Acum nu m-am putut uita la tot filmuleţul de pe youtube. Cum spuneam… mă doare să văd aşa ceva. Iar faptul că nu mă uit, nu înseamnă că nu se mai întâmplă.

  4. Un mic update… documentarul la care mă refeream, The Cove, a câştigat Oscarul pentru cel mai bun documentar. 😀

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s