Drumul până în Kolding

Standard

Am ajuns. După un drum de 37 de ore cu microbuzul, autocarul şi o maşină… am ajuns. De ieri seară sunt în Kolding, Danemarca.

Cât de insipid ar fi fost să spun că drumul a fost fără probleme, am ajuns la destinaţie fără să simt timpul  şi gata? Ei bine nu a fost chiar aşa. Ce-i drept nu mi-a fost rău, lucru de mare importanţă ţinând cont de faptul că uneori mi-era rău şi dacă luam taxiul. No bun… să încep aşadar să povestesc.

Am plecat din micuţul oraş până în Sebeş cu microbuzul. Acolo am stat vreo oră până a venit autocarul. Ieşirea se făcea pe la Arad, respectiv vama Nădlac. [Am trecut prin Lugoj :P] Din Timişoara s-a urcat un cuplu de vârsta a treia şi tanti s-a pus lângă mine. Dar din Arad s-a mutat lângă soţul ei, prin urmare lângă mine s-a aşezat un bărbat. De ce îl menţionez? Din simplul motiv că avea un parfum tare fain şi până să îmi fac curaj să îl întreb care e, a coborât.

Înainte să ajungem la graniţă NU ne-a sugerat nimeni să facem o chetă pentru ca vameşii să nu ne ia la puricat, prin urmare NU am dat cinci euro. Am ajuns la graniţă şi după ce am trecut de vameşi, ne-a luat la control [verificat de acte] poliţia de frontieră. Nimic ciudat până în momentul când s-a descoperit o neregulă. O femeie nu avea aprobare de la tatăl copilului pentru a părăsi ţara cu el. Şi de aici a început aşteptarea.

Oare dacă nu ar fi fost vorba de o femeie mai colorată ar fi stat altfel lucrurile? Sper că nu, oricum m-a surprins cât de indiferentă am putut fi la toată această întâmplare. Nu m-au impresionat nici ţipetele femeii de disperare, nici lacrimile copilului şi nici rugămintea unchiului de a fi „alături de el în această nedreptate”. Ce-i drept nu era problema mea, dar mă afecta şi pe mine. Mă mir, dar parcă mă şi bucur că nici ei, oficialităţile nu s-au lăsat înduplecaţi. Nu am înţeles un lucru: dacă până la urmă tot a dat-o jos, de ce a trebuit să aşteptăm mai bine de o oră pentru lucrul acesta? În cele din urmă am plecat.

Care erau şansele ca eu să mă aşez pe singurul scaun care nu se putea rabata? Probabil că mari, dacă aşa s-a şi întâmplat. M-am cam foit peste noapte, dar măcar nu mi-a fost frig [am stat cu picioarele pe sursa de căldură]. Pe la ora 3 sau 4 dimineaţa am coborât într-o staţie de benzinărie să mă duc la toaletă. Nu eram complet trezită, aşa că ajunsă în autocar am aţipit la loc. Aceea a fost Austria pentru mine. Pe la 5 mai mulţi călători au schimbat autocarul, prin urmare şi nenea de lângă mine… deci m-am putut din nou întinde cât am vrut. Norocul meu că sunt  mică şi deci am stat chiar bine. În staţie în Nurnberg era un grup de bătrânei nemţi. Când i-am auzit vorbindu-şi limba, parcă de abia atunci am început să conştientizez unde sunt şi ce fac.

Trebuie să menţionez drumurile. Nu atât asfaltul în sine [nu cred că mai e nevoie să spun că era lin], ci drumul ca  ambianţă. Pentru cei care v-aţi jucat NFS [HOT PURSUIT-corectată de credal] 2 va fi uşor de înţeles. Erau în joc anumite rute înconjurate de copaci în culorile toamnei. Aşa ceva a fost tot drumul şi presărat cu mori de vânt imense.

Am ajuns în Hamburg [staţia finală a autocarului] cu o oră mai devreme. [De fapt acum mi-am dat seama că poate pe bilet era trecută ora României, nu a Germaniei… aşa că am ajuns la fix]. Am prins şi schimbarea de la ora de vară la cea de iarnă, dar se pare că nu a contat. Aici m-am întâlnit cu gazdele mele şi am plecat cu maşina lor înspre Kolding [orăşelul unde voi sta următoarele două luni].  Am ajuns pe la nouă seara, ora locală. Mult mai repede decât mă aşteptam. Mi s-a spus aşa: „singura regulă a casei este să te simţi ca acasă!”

De azi încep lucrul… parcă încep să am emoţii. Dar sunt convinsă că mă voi descurca. Până una alta… va salut din Nord. 😛

Anunțuri

7 răspunsuri »

  1. aia care au jucat NFS 2 au facut armata cu Mos Ion Roata. 😛

    Ala de care zici e NFS Hot Pursuit 2, e mai nou nu poti sa zici, de pe vremea lu’ Ghoeghiu Dej 😛

  2. Te uiţi la ştiri şi mai ales de la ora cinci?
    Iar în cealaltă ordine de idei… poate că tu eşti bătrân, dar eu nu. Ştiam că i se spune Hot Pursuit… ca doar e NFS-ul meu preferat.

  3. buna. si eu trebuie sa ajung in kolding si as vrea sa stiu cum ajung acolo?am inteles ca ar exista un autocar. poti sa imi dai si mie mai multe detalii.multumesc anticiapt pentru ajutor

  4. Pingback: Primăvara islamică – pre-început « Nimicuri sfâşiate prin cuvinte

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s