Frecare de mentă în Bucureşti

Standard

Cum am scris cu un post mai jos am fost în Bucureşti. Am stat câteva zile aşa că evident trebuie să povestesc ce şi cum.

În primul rând din tren m-au apucat nişte nervi pentru ca în faţa mea era o femeie cu o fetiţă, care fetiţă mă tot călca pe picioare. Nu putea sta locului o clipă… probabil aşa eram şi eu la vârsta ei, dar acum contează mai puţin asta. Am schimbat în Braşov şi am avut de stat cam o oră. Noroc cu o prietenă ce mi-a ţinut companie. Mersi!

Am ajuns în Bucureşti… şi una-două s-a făcut ziua următoare. Mai pe după-masă am plecat spre „frumosul” centru al oraşului. Am intrat în vreo două magazine şi mi-am cumpărat o hartă, nu de alta dar în Cluj nu găsisem [rămâneţi aproape pentru că harta asta e foarte importantă în viitorul apropiat]. Apoi m-am întâlinit cu o Sînzi răcită.  Apreciez că a acceptat să ne întâlnim deşi era clar că nu se simte bine. Ne-am plimbat prin Cişmigiu am căutat un loc unde să stăm, până la urmă am ajuns pe Lipscani. Am mai stat la poveşti, iar în cele din urmă am luat-o către căşi.

Lalele în Cişmigiu

Lalele în Cişmigiu

Lacul şi bărcuţe

Lacul şi bărcuţe

Ziua următoare am stat în casă, nu de alta dar mă pregăteam sufleteşte pentru concert.  M-am întâlnit cu un Micuţ Porc ce era uşor uimit că „îl ignor” deşi „vorbim de un an”. Între timp l-am lămurit. Surpriza a venit din partea Almei şi a lui Andrei care au venit cu maşina după concert şi m-au dus acasă. Mersi mult de tot… nu vă dezminţiţi. [Data trecută m-aţi dus la concert. Apropo de data trecută… acum am ocolit McDonalds-ul.]

Apoi în penultima zi am fost în Cimitirul Bellu. Mai fusesem acum vreo doi ani, dar nu şi pe Aleea Scriitorilor. În continuare sunt dezamăgită de faptul că nu este mai bine îngrijit. Nu am înţeles totuşi de ce ar fi interzis fotografiatul. Nu că m-aş fi oprit din a face poze atunci când am fost atenţionată.  La fel nu am înţeles de ce Emiescu era plin de flori în timp ce restul erau cam goi. În altă ordine de idei m-am umplut de praf, cred că aveam vreo două kile în plus după această plimbare.

Eminescu

Eminescu

Coşbuc

Coşbuc

Apoi mai pe seară m-am întâlnit cu alţi patru prieteni. Mă bucur extrem de mult că ne-am strâns atâţia câţi ne-am strâns. În continuare e superb să cunosc forumişti vechi.  Şi mi-am primit perechea de cercei cu delfini. E a şasea pe care o am cu delfini. Îmi plac la nebunie. Parcă acum m-aş concentra totuşi asupra inelelor cu delfini [nu de alta dar nu am niciunul]. În altă ordine de idei trebuie să menţionez metrourile. Eficiente ele aşa ca idee, dar deşi nu sunt ipohondră, mi se par un focar de infecţie. Am văzut o mulţime de strănuticioşi care după ce îşi acopereau gura cu mâna, aceeşi mână o puneau pe bară. Evident că lucrul ăsta nu se întâmplă numai în Bucureşti şi nu numai în metrouri. Eu acolo am văzut.

În cele din urmă, a doua zi, a urmat infernul către casă. Trenul a plecat cu o întârziere de 45 de minute. Am făcut în total cam 11 ore până în Cluj. M-am scârbit de CFR, mi-a ajuns pentru cam opt ani, 15 luni şi trei vieţi. Singurul avantaj pe care îl are trenul e că nu mi se face rău când călătoresc. Atât! De asta mă chinui să îl mai suport… cel puţin până îmi iau maşină. Iar cum asta nu se va întâmpla cândva în viitorul apropiat, asta este!

Reîntoarsă în Cluj-Napoca pot spune liniştită că acum mi se pare mult mai curat, mai puţin prăfuit şi mai puţin aglomerat. E perfect în micile sale imperfecţiuni.

Anunțuri

14 răspunsuri »

  1. adica romania e saracia? sau cum?

    vavo, viu si io la voi sapt viitoare si ma pregatesc sa scriu cum se face ziua zi inainte sa ma trezesc din betie. Sa vezi rautacisme la adresa clujului 😛

  2. Pe mine nu mă deranjează să vii [ba chiar te poftesc], cum de altfel nu mă deranjează să scrii fie ele şi răutăcisme. Ce anume din ce am scris nu e adevărat?!

  3. Am zis-o si o repet. Sa te iei de Bucuresti e ca si cum ti-ai vizita bunica bolnava la pat si i-ai face blog despre cat de bolnava si gaba e si cat miroase a pishat, si cum te bucuri ca seara te intalnesti cu verisoara ta tanara si sanatoasa.

  4. Collins eşti culmea! Nu îmi place Bucureştiul… cu sau fără seminţe de flori de plopi, nu îmi place. Ce-i drept tu nu ai mai fost de mult prin Cluj, dar uite, pentru tine special: nici nu ai avea ce vedea aici. 😛

  5. Cluju e un bungalow. Te relaxezi, „respiri”.
    Dar nu poti trai intr-un bungalow.

  6. poi vave, din „se face ziua zi inainte sa ma trezesc din betie” ce nui adevarat?
    asta se traduce prin: in cluj de obicei tind sa ma cam imbat penca imi place si am cu cine

  7. Tu vino, bea, simte-te bine…. ce crezi că sunt împotriva distracţiei tale? =))

  8. doamne fer. Duar iti ziceam ca o sa scriu rautacisme 😛

  9. nimic nu se compara insa cu Sibiul! nici Clujul, nici Brasovul si nicidecum Bucurestiul! chiar daca toate au farmecul lor! nu stiai ca sunt si eu in Brasov? puteai sa ma suni!
    there’s no other place like home!

  10. animal00: Mersi de avertisment… acum aştept. 😀
    Florin: Şi dacă nu te-am sunat, ar trebui să înţelegi ceva de aici. Nu am un oraş la care să îi spun acasă.

  11. Pingback: Oslo şi marea « Nimicuri sfâşiate prin cuvinte

  12. Pingback: Nimicuri sfâşiate prin cuvinte » Oslo şi marea

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s