Povestea lui Cloty

Standard

– Bună! Numele meu e Cloty şi ştiu să zâmbesc.

Asta spunea de fiecare dată când cineva intra în magazin. Cine vorbea? Cum cine?! Cameleonul. Cum care cameleon? Cel din magazinul de la colţul străzii. Off! Stai să te iau de la început că te văd cam nedumerit.

Magazinul se numea simplu Exotic Pets şi era singurul magazin de animale de pe întreaga stradă. Oraşul în care se află contează mai puţin. Iar animalele erau un pic mai deosebite tocmai prin faptul că erau exotice: şerpi, iguane, broaşte ţestoase, şopârle şi cameleoni. Acolo de câţiva ani buni îşi duce existenţa Cloty. Este un mascul de trei ani, adică vorba aia nu mai era un pui rătăcit în ou. Totuşi era singurul exemplar care mai rămase.

Cloty

Cloty

În fiecare zi spera să vină cineva să îl adopte. A încercat toate şiretlicurile de care putea da dovadă. Îşi schimba culoarea din verde în albastru, apoi în galben, roşu şi altele. Preferata lui era portocaliul. Dar se pare că nu era de ajuns. Aşa că a încercat să îşi atragă un stăpân uitându-se cruciş. Nici asta nu a dat roade. Apoi a mai încercat să impresioneze prin limba lui cu mult mai lungă decât propriul corp. Dar se pare că numai de nemulţumiţi avea parte. Într-o dimineaţă o fetiţă s-a oprit în faţa acvariului în care stătea. S-a uitat la el şi apoi l-a întrebat pe vânzător:

– Ştie zâmbi?

– Cum adică să ştie zâmbi? E un cameleon, iar el ca toate animalele nu au sentimente cum avem noi oamenii.

– Dar atunci… poate învăţa să zâmbească?

– Cum o să înveţe să zâmbească? Ce întrebări sunt astea? Vrei să cumperi ceva? Dacă nu, nu mă mai fă să îmi pierd timpul.

A fost prima şi ultima dată când a văzut-o pe fetiţă. De atunci şi-a pus în gând să înveţe să zâmbească. Nu ştia ce anume însemna acel lucru, dar dacă oamenii o pot face, atunci el de ce nu ar putea? Câteva săptămâni a fost extrem de atent la oricine intra în magazin. Voia neapărat să afle ce înseamnă acel „zâmbet”. Iar misterul nu a durat mult până să fie elucidat. Un tânăr i-a dăruit prietenei sale o broască ţestoasă. În acel moment el i-a spus:

– Sper să te văd mereu zâmbind aşa. Îţi ador chipul atât de senin.

Ce s-a întâmplat mai departe cu tânărul cuplu nu ne priveşte pe noi, ci pe noi ne interesează ce a înţeles Cloty din acea întâmplare. A privit atent chipul tinerei şi a putut observa cum colţurile gurii erau îndreptate în sus, iar ochii erau un pic mai mici. Deci asta însemna zâmbet. Fără să îl intereseze motive sau prilejuri de a surâde, a încercat şi el.

Câteva săptămâni mai încolo era deja expert într-ale zâmbitului. Sau cel puţin aşa se considera el. Era convins că prin acest truc îşi va atrage o mulţime de stăpâni. De aceea la oricine intra în magazin îşi prezenta noul truc. Interesant era totuşi că de când zâmbea neîntrerupt parcă se simţea bine. Îl cam depăşea acea stare, dar pentru că îi plăcea nu a renunţat niciodată să zâmbească.

Exact când a împlinit patru ani a părăsit magazinul Exotic Pets. Unde a plecat? La stăpânul său, evident. Stăpân care avea un fiu ce era extrem de grijuliu cu el. Tot fiul a fost primul care a observat:

– Uite, tati, mi-a zâmbit!

– Cine?

– Cum cine? Cloty!!!

– Cameleonii nu pot zâmbi, îi răspunse tatăl uşor amuzat de imaginaţia băiatului său.

Dar oricât de mult tatăl său încerca să îi explice de ce nu pot zâmbi cameleonii, el ştia că Cloty îi surâde. Astfel în fiecare zi stătea minute în şir în faţa acvariului. Erau doi prieteni care îşi zâmbeau încontinuu. Nu era nevoie de nimic mai mult.

Dacă vreţi să citiţi şi alte poveşti [nu numai de-ale mele] intraţi pe atelieredepoveste.ro .

P.S. Această poveste este de fapt o leapşă primită de la Cătălin. Este de departe cea mai interesantă şi chiar frumoasă leapşă. Problema e că la mine s-a îndepărtat un pic de ideea iniţială. Probabil că a ştiut el că mi-ar fi prea uşor să scriu despre un obiect. Aşa că am încercat povestea cameleonului.

Cui o dau mai departe?

În primul rând lui Sînzi [ştie ea prea bine de ce]: tu vei scrie despre o scoică, apoi Phunky : vei scrie despre o piatră, Sellena va scrie despre o pereche de cercei.

Dacă vreţi să vă dau leapşa mai departe doar spuneţi!

Reclame

8 răspunsuri »

  1. Tocmai m-am intors din Retezat…si vad ca-n lipsa mea s-au intamplat o mulltime de lucruri!:)) In alta ordine de idei multumesc pentru leapsa , momentan sunt un pic obosita dar promit solemn ca ma ocup de ea cat de curand >:D< :))

  2. Ti-am zis si pe messenger, dar voiam sa mentionez si printr-un comentariu – mi-a placut ce-a iesit. 🙂

  3. acum inteleg unde e diferenta dintre „not bad” si „mi-a placut ce-a iesit”
    problema e ca… ar trebui sa ma intorc cu vreo 15 ani in urma, atunci cand puteam si eu sa scriu asa de curat si de inocent… ceea ce ma pune serios pe ganduri.

  4. Pingback: Apelul la imaginatie | A blog on evolution

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s