Acum câteva zile eram la lucru. Probabil că numele lipit la piept și faptul că purtam o ie au fost de ajuns ca tipul care era în fața recepției să mă întrebe direct în română, după ce m-a salutat în engleză, dacă sunt româncă. Îi răspund că da.
Întâmplarea face că hostelul era plin în ziua respectivă și următoarea deci nu aveam paturi libere, așa că am încercat să îl ajut. Îmi zice că va merge să stea cu cortul dacă pot să îi spun de unde poate cumpăra sau închiria un sac de dormit sau ceva. Îi arăt pe hartă, dar nu apuc să îi explic bine că îmi răspunde:
– Nu mă trimite în centru că nu vreau să merg atâta!
Și apoi îmi cere parola de internet, îi arăt că era scrisă fix în fața lui și începe să îmi explice:
– Doamne dar cum am ajuns eu aici, că era ultima țară de nu o văzusem. Lasă că o sun pe Mi’aela să îmi cumpere un bilet de avion că nu m-am tâmpit să stau aici.
Între timp o sună pe tipă și evident că telefonul era pe handsfree. (De ce au oamenii nevoia să aibă conversații personale să fie auziți de o clădire întreagă?!) Prin urmare am auzit toată conversația. O femeie cu voce îngrijorată răspunde, el îi spune că are nevoie să îi cumpere un bilet de avion cât mai curând pentru Anglia, în următoarele două trei zile. Ea îl întreabă unde este, îi spune că în Islanda și îi menționează că îi va da banii mai târziu. Închide telefonul și mă întreabă de orice alt hostel ar fi prin apropiere, dar din nou, să nu îl trimit în centru.
Îi arăt pe hartă că într-adevăr este un alt hostel la vreo 15 minute distanță de noi și îi explic că nu știu prețuri sau disponibilitate. Pare că se mai liniștise din sperietură pentru că începe să îmi explice.
– Știi numai în Islanda nu fusesem din toate țările, am fost și în Groenlanda. Și acum poate că trebuie să dorm la cort, eu la vârsta mea!
– Dacă vrei poți să îți cauți cazare online, poți folosi laptopul nostru fără problemă.
Îmi ignoră complet sugestia și începe să mă întrebe:
– De cât timp ești aici?
– De doi ani de zile?
– Și ai venit direct în Islanda? Dar ai venit la lucru?
– Am început ca voluntar și apoi m-am angajat.
– Nu că așa am fost și eu în alte țări și sunt de mult plecat din România. Dar lasă că îmi ia Mi’aela bilet și plec, ce mi-a trebuit! Poate apuc să văd ceva în două zile. Auzi dar aici la cort e în siguranță sau se fură din corturi? Că doar Islanda e țară sigură.
– Nu e niciodată bine să lași lucruri valoroase în cort.
– Da, deci zici să mă duc la hostelul celălalt. Dar oare au paturi libere?
– Cum ziceam, nu știu. Dar poți merge să îi întrebi că e aproape.
– Bine, lasă că dacă e mai vin aici că e internetul gratis.
