I keep being asked a lot of questions by friends or strangers. And so I thought to celebrate my 7th month of traveling by answering (again) to some of them. If you have any other questions, now it’s the time for them! So with no further due and in no particular order.. here we go: Citește restul acestei intrări
And like this I got to the fourth month of travelling. Yes, I can still go on (for those wondering). So I think it is time to write about what I learned so far. 17 weeks, 17 things I learned. Citește restul acestei intrări
Haven’t done one of these random train of thoughts in a long while. Music runs through my veins while the headphones ensure I disconnect from anything else.
Falling. How often can you fall without hurting yourself? I would say Citește restul acestei intrări
Yes, I’m still doing this! First day of 2017 I hoped the year will bring the challenges in my life, and boy was I challenged! All worth it and brought even more pieces together. Citește restul acestei intrări
După ce am terminat cu New York am pornit într-o aventură de neuitat! Primul oraș: Rio de Janeiro, Brazilia!
Am stat în Rio opt zile și din toate numai una a fost pe gustul meu. A fost primul oraș din America Latină și evident că toate șocurile culturale și sociale le voi asocia cu Rio. Cel puțin până acum. Pot spune de la început că regret decizia să stau mai mult acolo decât în Sao Paulo. Primele 4 zile am fost însoțită de o prietenă braziliancă din sud, iar apoi am rămas singură.
Gol. Întuneric plin de miliarde de stele. Și un vânt care îi alintă părul plin de sare și nisip. Solitudine în plină vedere fără nimic care să o ascundă. Nu își poate izola sufletul de ce simte. Nu se poate feri de viața care devine tot mai puternică în fiecare zi. Orice fărâmă în ea pare că prinde un alt sens. E obișnuită să ofere totul celorlați pentru că mereu a simțit că așa crește și asta o face fericită, mereu primind mai puțin înapoi. Având mai multe așteptări de la ea însăși decât de la oricine altcineva, orice ar fi făcut se termina în dezamăgire. Dar acum înțelege câtă nevoie a avut de o experiență în care tot ce are de oferit își oferă tot ei. Totul e despre ea și pentru ea. Pasiunea puternică, pe care o simte acum, e înzecită de sufletul care nu mai are nevoie de un destinatar. De parcă a sfârtecat o frântură din ea care a prins viață. Nu mai are nevoie să își ascundă imperfecțiunile, nu îi este rușine să recunoască cât de multe greșeli poate face.
Citește restul acestei intrări
One month. I have to say it one more time: I have been traveling for a month now. I don’t know where the time passed, as cliché as it might sound.
Nine airports, seven cities, five planes, three countries, one overbooked flight, one cancelled, three buses, six beaches, three different timezones, tens and tens of walked kilometres, three old friends met, one gone camera, tens of photos and videos lost, one burnt dolphin but most importantly one inner kid kept happy.
Before starting my trip I kept saying I do not know what to expect. Now that I’ve been on the road I can honestly say it is nothing similar with whatever I thought. First of all
