ANAF-ul nostru cel de toate zilele

Văzusem undeva un articol zilele trecute în care erau românii întrebați de ce au decis să plece din România. M-a bufnit râsul pentru că eram în mijlocul făcutului de bagaje tocmai pentru a pleca din România. Din nou și dacă reușesc, de data asta, definitiv. Dar pentru că viața îmi dă mereu câte ceva de învățat ce urmează mai jos e o poveste cu care mă confrunt acum și care e unul din milioanele de motive pentru care nu m-aș întoarce în România! Enjoy!

A fost odată ca niciodată un ANAF și o înștiințare. Și astfel începe povestea noastră care se întinde pe cel puțin 4 luni de zile.

Se făcea că într-o zi de decembrie primesc în poștă o decizie de impunere anuală pentru stabilirea contribuției de asigurări sociale de sănătate pe anul 2015. Ca de nicăieri mă mir la suma de patru cifre ce trebuia să îmi fie restituită. Pe hârtie scrie că a fost emisă în 13 noiembrie 2019 și că orice contestații se depun în termen de 45 de zile. Menționez asta pentru că e important în ceea ce urmează. Așa că mă duc la cel mai aproape ANAF din orașul în care locuiam. Mi se zice pe scurt să revin într-o săptămână că încă nu au calculat bine cine și ce. Buuun.

Updates updates updates!

L.E. Here is another update. Blog moved on here.

I haven’t updated this blog in a very long time. And I have the best reasons.

I have decided to have a different website for my travels. So for those interested (and who do understand Romanian), I will post on wix, right there once a week.

I will still keep this one too because I will just write more insights from my life and general rants.

Oh, and another important thing: I have a podcast. Travelling Inside Out is my new love.

What I learned in 4 months of travelling

And like this I got to the fourth month of travelling. Yes, I can still go on (for those wondering). So I think it is time to write about what I learned so far. 17 weeks, 17 things I learned.

Random [7]

Haven’t done one of these random train of thoughts in a long while. Music runs through my veins while the headphones ensure I disconnect from anything else.

Falling. How often can you fall without hurting yourself? I would say

New Year Resolutions 2018

Yes, I’m still doing this! First day of 2017 I hoped the year will bring the challenges in my life, and boy was I challenged! All worth it and brought even more pieces together. 

Rio de Janeiro – orașul unde nu am voie

După ce am terminat cu New York am pornit într-o aventură de neuitat! Primul oraș: Rio de Janeiro, Brazilia!

Am stat în Rio opt zile și din toate numai una a fost pe gustul meu. A fost primul oraș din America Latină și evident că toate șocurile culturale și sociale le voi asocia cu Rio. Cel puțin până acum. Pot spune de la început că regret decizia să stau mai mult acolo decât în Sao Paulo. Primele 4 zile am fost însoțită de o prietenă braziliancă din sud, iar apoi am rămas singură.

Solitudine în plină vedere

Gol. Întuneric plin de miliarde de stele. Și un vânt care îi alintă părul plin de sare și nisip. Solitudine în plină vedere fără nimic care să o ascundă. Nu își poate izola sufletul de ce simte. Nu se poate feri de viața care devine tot mai puternică în fiecare zi. Orice fărâmă în ea pare că prinde un alt sens. E obișnuită să ofere totul celorlați pentru că mereu a simțit că așa crește și asta o face fericită, mereu primind mai puțin înapoi. Având mai multe așteptări de la ea însăși decât de la oricine altcineva, orice ar fi făcut se termina în dezamăgire. Dar acum înțelege câtă nevoie a avut de o experiență în care tot ce are de oferit își oferă tot ei. Totul e despre ea și pentru ea. Pasiunea puternică, pe care o simte acum, e înzecită de sufletul care nu mai are nevoie de un destinatar. De parcă a sfârtecat o frântură din ea care a prins viață. Nu mai are nevoie să își ascundă imperfecțiunile, nu îi este rușine să recunoască cât de multe greșeli poate face.