Superficialitatea ca scut

Recunosc [fără niciun fel de jenă] că sunt superificială. Pentru mine aspectul exterior contează. Adică aspectul exterior al unui presupus el. Dar nu genul de “ăla are nasul prea cârn” sau “ăsta ochi prea ciocuşi” sau “unul cu mâini prea urâte” sau “altul cu dinţii strâmbi” sau “poftim ce picioare crăcănate are” sau, sau, sau….
NU! [...]

Întreba-le-aş de întrebări [part 3]

Continuăm seria cu întrebări care nu sunt retorice, chiar deloc. Le am în gând de mai multă vreme, deci nu are nicio legătură cu locul unde mă aflu.
1. De ce aş da doi lei ca să intru într-o biserică? [am un răspuns în gând, dar totuşi] În plus nici nu ai voie să faci fotografii.

Cuvinte de nepronunţat IV

Promit. Nici nu mai contează ce urmează după. Întotdeauna am văzut acest cuvânt ca unul foarte puternic. Dar cu timpul, am învăţat că adesea în spatele lui se ascund

Întrebări întrebăcioase – partea a doua

Am scris acum mai bine de jumătate de an alte întrebări la care mai în glumă mai în serios am primit şi răspunsuri. Aşa că mai am câteva nelămuriri:

Cuvinte de nepronunţat III

Te cred sau am încredere. Sunt mulţi care o dată arşi spun că nu o să mai aibă niciodată încredere în nimeni. Asta este cea mai mare prostie. Zilnic le acorzi încredere unor străini. De la şoferul de autobuz sau de taxi ce poate

Cuvinte de nepronunţat II

Minţi! Cum ai putea să spui aşa ceva dacă tot ce ai este o bănuială? Iar presimţirea ar tinde să ia locul oricărei realităţi. Se spune că ochii nu pot minţi, dar ce te faci dacă

Zâmbeşti?

Mi s-a spus de foarte multe ori că sunt uşor de citit. Se observă când sunt fericită, supărată sau nervoasă. Nu prea ştiu să îmi ascund sentimentele şi nici nu cred că până la urmă are vreun rost.
De aceea mi s-a întâmplat de multe ori când merg pe stradă să am lacrimi în ochi, să [...]

De ce “te iubesc”?

Mai demult când auzeam aceste două cuvinte nu puteam să nu [mă] întreb “de ce?”.  Nu mă întrebam când le spuneam, ci numai când îmi erau adresate. Rareori am primit şi un răspuns. Acum întrebarea mi s-a modificat… “de ce spui te iubesc?” Te-ai întrebat vreodată asta?

O spui pentru că asta simţi?
Spui pentru că vrei [...]

“Luna iubirii” my ass [reloaded]

Anul trecut cam în perioada asta am scris următorul textuleţ:

Cuvinte de nepronunţat I

Stai! Dacă ai auzi acest cuvânt, ce ai face? Dacă ai fi privit în ochi în tot acest timp, ce ai face? Dacă ai fi fixat de doi ochi verzi, uşor umezi, iar cele patru litere, după ce ar părăsi buzele, ar lăsa în urmă un zâmbet şters…. ce ai face? Dacă persoana care ţi-ar [...]