Bucăţele din mine

Cum scriam undeva mult mai simplu: sunt un copil ce încearcă să fie adult sau un adult care nu se poate opri din a fi copil.

Mă numesc Alina, am 22 23 de ani şi tocmai am absolvit facultatea  de Şt. Pol., Adm. şi ale Com. secţia Jurnalism din Cluj-Napoca [întotdeauna m-a enervat ditamai titlul de lung]. Mai pe scurt sunt jurnalistă cu acte în regulă. Drept urmare lucrez ca producător la NCN. [Napoca Cable Network]

Îmi plac delfinii foarte mult [îi consider cele mai paşnice şi inteligente animale], îmi plac lalelele portocalii, ador scorţişoara, portocalele dulci şi budinca de vanilie şi îmi place să fac puzzle-uri. Dintre pisici şi câini prefer câinii, dintre casă şi bloc aleg casa, dintre dimineaţă şi seară aleg dimineaţa, dintre răsărit şi apus aleg apusul [în mare], dar nu mă pot hotărî între mare şi munte. Fiecare reprezintă un colţ de paradis unic. Am două colecţii pe care unii le-ar considera ciudate: bilete şi frunze. Nici eu nu mai ştiu sigur de unde mi-a venit ideea de colecţie, cert e că îmi plac mult frunzele. De asemenea mă fascinează ceaţa. Îmi plac semi-obscuritatea şi de ce nu, misterul ei.

Despre fobii refuz să scriu, deşi am o sumedenie. Nu prea am vicii, dar sunt plină de fixuri [sau pitici pe creier].

Urăsc să fiu trezită dimineaţa de lumina zilei, de manele [sunt păţită rău], de voci sau de uşi trântite, deschise, închise [adică zgomotoase]. Nu suport inimioarele. Urăsc că fetiţelor  le este automat asociat rozul [da urăsc o culoare]. Detest oamenii cu acel “complex” de superioritate.  Nu îmi plac trandafirii roşii.

5 Comentarii

Comentarii RSS URI identificator TrackBack