Te cred sau am încredere. Sunt mulţi care o dată arşi spun că nu o să mai aibă niciodată încredere în nimeni. Asta este cea mai mare prostie. Zilnic le acorzi încredere unor străini. De la şoferul de autobuz sau de taxi ce poate oricând să o ia în altă direcţie, până la shaormarul de serviciu sau bucătarul din restaurante ce poate pune orice în mâncarea ta; de la producătorii de diferite produse mai mult sau mai puţin valabile până la jurnalişti dezinteresaţi sau cumpăraţi de patroni; de la reclame mincinoase până la politicieni fără suflet… iar lista poate continua.
Zilnic acorzi încredere unor zeci de necunoscuţi, dar când e vorba de o singură persoană ce chiar înseamnă ceva pentru propriul tău suflet… atunci e mult mai greu. Îţi laşi viaţa în mâinile unui pilot de avion, dar eşti plin de suspiciuni la fiecare vorbă rostită a celui de lângă tine. Dacă ţi s-a întâmplat aşa ceva, gândeşte-te mai bine unde greşeşti sau măcar impune-ţi aceeaşi limită asupra tuturor. De ce? Pentru că odată cu încrederea renunţi şi la propriul timp [ce în continuare cred că este cel mai de preţ lucru pe care îl avem]… iar timpul tău nu îl merită oricine.
6 Comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
n-am incredere in ei. Mi se rupe de dansii. Si merg pe principiu ceea ce nu vad, nu ma afecteaza. in taximetristi nam incredere decat beat cand adorm la ei in taxi.
Dece n-ai incredere in ala de langa tine? Penca na dat si el/ea/ei o bere. Nu se pune decat o mica bila alba daca e ea si tza aratat tzatzele (nu puteam sa ma abtin).
am incredere in tine ai inteles tu ascunzisurile lu ceam zis
Cred că le-am înţeles.
servus…
interesant… nu am incercat niciodata aceasta perspectiva asupra increderii… multumesc
toate cele bune!
Cu plăcere… te mai aştept pe aici.
ma las pe mana soferului de avion pentru ca mai mult decat sa ma omoare n-are ce sa-mi faca
Măcar ştii o treabă… zici tu ceva acolo.