A venit şi momentul despărţirii… cu lacrimi în ochi şi cu ceaţă în suflet… hmm… just kiddin’. 
Nicio lacrimă, niciun suflet! Dar momentul tot a venit. Mai pe scurt a trecut luna de când am lentilele de contact, deci gata cu ele. După cum spuneam voi trage nişte concluzii la sfârşitul acestei luni, iar ca bonus mai am câteva sfaturi… nu de alta, dar ştiu că sunt care au nevoie de ele. 
Încep cu sfaturile că par mai importante:
În primul rând după ce te-ai spălat pe mâini [înainte de a începe sarabanda pusului, înjurăturilor, înfierbinţelii etc.] trebuie neapărat să ai grijă cu ce te ştergi pe ele. Un prosop oarecare nu e bun… pentru că are mii şi mii de firicele care de abia aşteaptă să îţi ia cu asalt degetele, apoi să se aşeze pe lentilă pentru că apoi să îţi ajungă în ochi. Iar de aici să înceapă chinul… le-am dibuit planul diabolic, ce-i drept nu chiar din prima, dar nu mă pot plânge. [Am lăcrimat destul atunci].
În al doilea rând ar fi de preferat ca locul unde o faci să fie igienic. Mai ales pentru începători unde probabil există şansa să scape lentila pe jos. Acel pe jos poate fi pe masă, poate fi în poală, poate fi pe covor sau poate fi într-o zonă de negăsit. Da… unele lentile au capacitatea de a se camufla perfect. Totuşi dacă o mai găseşti, ideal ar fi să o mai poţi folosi.
Trecem în continuare la manichiură… pentru că niciun detaliu nu poate fi trecut cu vederea. Am avut la un moment dat unghiile prea lungi şi m-am chinuit mai bine de jumătate de oră să îmi scot lentilele… lucru pe care cu unghiile tăiate îl făceam sub un minut. În plus începuseră să mă pişte şi ochii. Adică: unghii lungi+lentile de contact≠love
Un alt lucru ce trebuie menţionat este să fii atent să nu o pui invers. Am avut eu grijă să testez şi acest mit. Într-adevăr se simte dacă nu e pusă corect. Atunci când mă uitam în stânga sau în dreapta rămânea tot pe mijloc. Deloc bine!
Incorect
Corect
Nu în ultimul rând e important să ai grijă ca ochii tăi să nu interacţioneze cu praf şi mai ales să nu te freci la ochi. Când mă mai deranjau eu mă masam uşor pe pleoapa închisă.
No bun… acum concluziile [aici mă refer strict cum le-am perceput eu]:
Iniţial am crezut că problema cea mai mare va fi pusul şi scosul. Dar după cum îmi spuneau câţiva, cu acest lucru te obişnuieşti şi va deveni tot mai uşor. Problema principală a fost faptul că, stând prea mult în faţa unui monitor, mă deranjau. Aveam momente când vedeam în ceaţă sau când le simţeam în ochi. Un mare punct în minus. De asemenea când faci duş trebuie să le scoţi, tot aşa şi dacă vrei să tragi un pui de somn mai pe după-masă [oricât de obişnuit ai fi cu pusul şi scosul tot nu ţi-e la îndemână să le tot bagi şi scoţi]. Un alt punct în minus. La început era o problemă cu punctualitatea, pentru că nu mai calculam bine timpul de care am nevoie ca să ies din casă. Dar aceasta s-a rezolvat. Doar o jumătate de punct în minus. Părţile bune există şi ele: oricum mi-aş întoarce privirea, văd la fel de bine. Un punct în plus. Pot purta ochelari de soare. Un alt punct în plus. Nu trebuie să am grija ochelarilor de vedere. Încă un punct în plus. Pot purta liniştită cordeluţă şi căşti [din acelea pe urechi] fără să mă deranjeze din cauza ramei. Un punct jumătate în plus.
Acum am redevenit posesoare de ochelari. De ce? Pentru că în ciuda punctelor cu minus: mersul pe ploaie e un adevărat deliciu -1, intrarea dintr-un loc rece într-un loc cald e o adevărată desfătare -1, avut mereu grijă să îi ştergi de una, alta este chiar o încântare -1, există şi părţi bune. Pot avea lentile antireflex. Un super punct în plus. După cum mi s-a spus [nu că eu nu aş fi observat] îmi stă bine cu ochelari de vedere. Jumătate de punct în plus. Pot adormi în timp ce mă uit la televizor şi să chiar văd la ce mă uit. Un alt punct în plus.
Acum nu îmi mai vin în minte alte avantaje şi dezavantaje. Cert e că sunt mai multe [pe care le voi completa când mi le voi aminti] şi mai cert e că tot ochelarii îmi sunt mai comozi. În plus dacă va fi vreodată să mai apelez la lentile de contact, voi avea grijă să fie exact pe ce am eu nevoie [a trebuit să fac un compromis pentru a le purta].
14 Comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
Trebuie sa recunosc ca am urmarit cu sufletul la gura aceasta epopee.
)
Şi… e de bine sau de rău?
E de bine.
Dar sper sa nu trebuiasca sa folosesc sfaturile astea vreodata. My eye sight is fine for now.
Totuşi un control din când în când nu ar strica. Sper şi eu să nu îţi trebuiască.
Da, sa fim optimisti. :-s
Pe sistemul:
“Pesimistul: Mai rău de atât nu se poate.
Optimistul: Ba se poate.” ???
Pacat.
Probabil ai ochii destul de uscati si sensibili, eu n-am avut niciodata probleme cu ele, nici macar cand stau in fum.
De cazut mi-au cazut doar de vreo doua ori, si asta dupa mult timp de purtare
. Cu scamele aveam si eu probleme la inceput, dar apoi am invatat sa le curat bine inainte sa le pun; la dus nu le scot, cate un pui de somn am mai tras cu ele ( stiu ca nu e bine, da’ na… :”>), ceea ce cu ochelarii nu pot face 
…
Poate trebuia sa le mai dai o sansa… desi, daca esti fana a ochelarilor, probabil e mai bine asa.
Sunt fană a ochelarilor în sensul că am purtat cam vreo patru ani ochelari, iar din vară mi s-au stricat [aşa s-au gândit ei să se ascundă sub talpa mea]…. şi până acum nu am avut buget alocat pentru a-mi lua alţii.
Iar de căzut nu mi-au căzut în timp ce le purtam, ci când le puneam sau le scoteam.
Stiu, stiu, la cazut in timpul pusului/scosului ma refeream si eu. Vroiam sa spun ca la inceput nu am patit asta, pentru ca eram mai atenta cu ele. Acum se mai intampla sa fac operatiunile astea in acelasi timp cu alte activitati si sa mai scape pe masa/pe jos.
Am înţeles acum… păi fi mai atentă.
Acum se mai intampla sa fac operatiunile astea in acelasi timp cu alte activitati si sa mai scape pe masa/pe jos.
Numai sa nu le scapi in farfuria cu mancare
Imi pare bine ca ai terminat aceste episoade horror. Apuca-te sa-ti strangi bani pentru operatie
Te oferi să începi o chetă pentru mine?
Eu port ochelari de cand eram in clasa a patra…si can spun port ma refer ca ii purtam doar la scoala si acasa pe la TV(am dioptrii mici). Dar, vederea mea slabea tot mai mult, nu mult cei drept dar vedeam tot mai neclar. Asa ca, in clasa a saptea am convinso in sfarsit pe mama sa imi ia lentile de contact. Din prima zi de cand le am le iubesc! Cu pusu si scosul mie foarte usor, nici nu le simt pe ochi, sunt din acelea cu care pot sa si dorm, sa fac dus, nu vad in ceata nicioadata…si ma simt mult mai bine de cand am lentile:x:x:x
Norocul tau!