Zilele trecute am avut parte de o porţie de realitate destul de dură, în plus în ultima vreme nu mai zâmebesc cum ar trebui… aşa că am simţit nevoia să îmi hrănesc sufletul de copil [pentru că încă mai există]. Nu ştiu ce modalitate ar găsi alţii, dar eu am fost la teatru de păpuşi la Albă ca Zăpada. Vă las câteva momente ca să râdeţi [toţi cărora le-am spus, au râs... chit că nu înţeleg ce e aşa amuzant].
Gata?! No bun… continuăm. Spectacolul a fost unul non-verbal. Eram chiar curioasă cum anume poate fi dus la capăt. Au fost câteva momente amuzante [atenţie!!! spoiler al poveştii]: când Albă ca Zăpada era invitată să muşte din măr câţiva copii strigau către ea Nu muşca! Nu muşca! Dar dintr-o neexplicabilă rebeliune nu a ascultat sfatul şi a muşcat, s-a chinuit un pic după care s-a prăbuşit. Se făcuse linişte în sală, după care un copil a concluzionat: O murit! Nu a durat mult şi cei mici aflaţi în sală, au început să plângă. A mai fost momentul când mama vitregă se uita pentru ultima dată în oglindă şi şocul că Albă ca Zăpada trăieşte a omorât-o. A fost un pic cam sec momentul, dar tot amuzant. De data asta s-a auzit un părinte Unde o duc? La groapă. Apoi la sfârşit copiii au aplaudat încântaţi că s-a terminat cu bine. M-a amuzat piesa pe care apăreau piticii, era de o veselie molipsitoare.
În total a fost frumos, a fost ceva de care aveam nevoie. Partea tristă este că odată ieşită de la piesă, m-am reîntors în lumea oamenilor mari… o lume în care acum nu vreau să fiu.
Am trei poze, calitatea ultimei fiind deplorabilă.
Nenea cu mustaţă
Alte păpuşi
Piticei
11 Comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
Vreaaaaaaaauuuu siiiiiiiii euuuuuuuuuuuu.
Oare varianta porno nu se face ?
Te rog frumos să nu îmi strici basmul… cu idei perverse şi neruşinate.
Si eu m-as duce la ceva teatru de papusi cu mare drag. N-am mai fost de tare mult timp…:)
Dar nu e amuzant deloc, e chiar foarte frumos ce ai facut. Si eu am facut ceva copilaresc in weekend, m-am dat in masinute busitoare… si un copil de 5 ani aproape mi-a dizlocat umerii… a fost asa frumos:))
Cu maşinuţele alea am traume din copilărie şi nu mai îmi trebuie.
crezi ca mie imi trebuia? am vrut doar sa fac ceva altfel, sa mai simt ca sunt copil, desi m-am simtit cam penibil printre kinderii aia de 4-5 ani, care stateau singuri la volan. Am mai si tipat…:))
Cred că aş putea scrie un alt post cu lucruri pe care le fac să mă simt copil sau cu ce fac pentru a-mi hrăni sufletul de copil.
pot sa zic? pliz? ca sa ma simt copil, imi fac mere rase cu biscuiti, si toata lumea ma intreaba daca urmeaza sa imi dea dintisorii. Vorbesc alintat, topai pe strada in asa hal ca al meu merge cativa metri mai in fata, ma duc in parculete de copii si ma bat cu ei pe leagane, ma uit la toate desenele animate posibile ( casa fosteeeeeer rullz) si imi cumpar jucarii de plus. Mai nou, mi-am pus in gand sa il fur pe Emile ( Rattatouille) unui coleg… >:)
Cred că voi scrie şi eu într-un alt post, cum spuneam şi mai sus. Acum nu pot scrie despre aşa ceva.
OK… o să îl vizionez.